Copilul meu suferă de ADHD?

ADHD-ul (tulburare de tip hiperactiv cu deficit de atenţie) este cea mai comună tulburare de dezvoltare neurocomportamentală care se instalează în timpul copilariei, însă şi adulţii pot fii afectaţi.

Specific individului cu ADHD este faptul că îi este foarte dificl să se concentreze şi să facă ceva fără să fie distras, are mari dificultăţi în a controla ceea ce spune şi ceea ce face. Comparativ cu o persoană care nu suferă de ADHD, este mai puţin capabil să-şi controleze cantitatea de activitate fizică necesară unei anumite situaţii; este mai impulsivă şi mai agitată. Diagnosticarea este destul de dificilă deoarece copilăria în sine este zgomotoasă şi agitată. Mulţi copii, în special cei foarte mici, sunt neatenţi şi neliniştiţi fără să fie afectaţi de ADHD.

Semnele generale ale ADHD-ului la copii sunt: copilul este agitat, hiperactiv, neliniştit, vorbeşte în continuu şi obişnuieşte să îi întrerupă pe ceilalţi, este neatent şi nu se poate concentra prea mult pe anumite sarcini, îi este greu să îşi aştepte rândul la joacă şi în conversaţii, să stea la rând. Aşa cum am spus şi mai sus, aceste semne pot fi observate frecvent la copii şi asta nu înseamnă că este afectat de ADHD. Se poate  vorbi de o afecţiune atunci când aceste semne devin semnificativ mai pronunţate la un copil comparativ cu alt copil de aceeaşi vârstă, şi când el are un comportament care îi subminează viaţa socială şi şcoala.

Deşi s-au făcut nenumărate studii, încă nu se ştie care sunt cauzele ADHD-ului. Se ştie că  apare cu o frecvenţă mult mai mare la băieţi decât la fete şi că persoanele cu risc crescut să dezvolte ADHD au rude care suferă sau au suferit de ADHD, având un caracter ereditar. Unele studii au arătat că aditivii alimentari şi în special unii coloranţi alimentari, pot avea efecte adverse asupra activităţii şi atenţiei la copii. Cercetătorii arată că un consum de ţigări, alcool sau droguri în timpul sarcinii măreşte riscul îmbolnăvirii cu ADHD.

Ceea ce mi se pare foarte important de reţinut este faptul că  dacă se adoptă un regim echilibrat de viaţă, un program terapeutic psiho-pedagogic şi medicamentos (numai daca este cazul – în momentele de excitabilitate crescută) evoluţia afecţiunii, în cele mai multe dintre cazuri, este spre vindecare astfel că la vârsta adolescenţei sau cel mai târziu a maturităţii individul este sănătos.

113 responses to this post.

  1. Posted by ANELIM B. on 3 octombrie 2014 at 2:21 PM

    Avem o fetita care ,in urma testului facut la nastere si de care am fost informati abia la 5 saptamani de la nastrerea fetitei, printr-o adresa sosita prin posta , a fost suspecta de fenilceton urie. In urma repetarii testului de fenilalanina acesta a iesit negativ. Medicul fetitei ne-a asigurat ca este suficienta o singura repetare a acestui test si ca fetita este bine. Ulterior, am citit pe foruri medicale ca se mai putea face si testul amoniemiei ( amoniacul).
    Fetita are acum 11 luni si jumatate si se dezvolta foarte frumos: merge de la 6 luni jumate tinandu-se de obiectele din jur,iar de la 10 luni jumate singura, spune mama , tata, baba , ata( asta) aratand un obiect, da-da (daca vrea ceva), cere papa si apa atunci cand ii este foame sau sete, cand mergem in parc se joaca cu ceilalti copii, recunoaste persoanele , iar atunci cand le rostim numele arata spre ele; intelege tot ce ii spunem, stie care sunt mana, gura, piciorul, dar nu prea se joaca cu jucarii si vrea mai mereu in brate (rasfat?), sta pe olita , incearca sa manance singura dar, chiar si atunci cand o alaptez nu sta locului….
    Problema noastra este, faptul ca, de la nasterea ei si pana in prezent, nu am avut nici macar o noapte linistita, astfel: desi se culca la ora 21 si se trezeste la 7-8 dimineata, somnul ei nu este unul linistit, se tot rasuceste in pat, mariie si cateodata plange, se trezeste din ora in ora , chiar si mai des, suge 3-4 minute si dupa o ora o luam de la capat . Dimineata se trezeste cu zambetul pe buze, ca si cand ar fi dormit neintoarsa toata noaptea si , de cum deschide ochii se ridica in fund si vrea tai-tai( afara). Ziua doarme cam 2 ore cu treziri dese.
    La varsta de 9 luni am fost cu ea la neurolog, care dupa un consult sumar a ajuns la concluzia ca este hiperacti va mostenindu-l pe tatal ei ( acestuia ajungandu-i 4-5 ore de somn pe noapte)si , ne-a recomandat uleiul de ficat de cod, pe care il administram de 2 luni , fara nici un rezultat .
    Ca mama imi fac mereu griji si ma intreb care este problema fetitei mele: oare are fenilcetonurie ( stiu ca unul dintre simptome este hiperativitatea) ,sau adhd , sau are alte probleme de sanatate nedepistate de medicii la care am fost , sau ……nu stiu, dvs. ce parere avet?
    Va multumesc anticipat.

    Răspunde

    • Atâta timp cât copilul este sănătos nu aveți de ce să vă faceți probleme, iar de adhd nu se pune problema, este foarte devreme.
      Spuneți-mi dacă agitația aceasta cu somnul de noapte este frecventă, se întâmplă uneori sau noapte de noapte? Până în jurul vârstei de un an mai apar astfel de situații, iar despre ficatul de cod nu știu ce proprietăți are. Eu v-aș recomanda să îi mai dați câte un ceai de tei spre seară îndulcit cu o jumătate de linguriță de miere.
      O să mai cercetez referitor la fenilcetonurie și revin.
      Nopți și zile liniștite vă doresc!

      Răspunde

  2. Posted by sandor ioana on 2 octombrie 2014 at 3:55 PM

    Am o fetita de 4 ani si doua luni a fost diagnosticata cu adha cu defict de atentie,problema la ea este limbajul nu vorbeste spontan decat destul de putin,daca o intreb ceva cand are chef raspunde cand nu are chef nu raspunde trebuie sa insist,ii place sa cante sa asculte muzica dar la desene animate nu se uita nici nu pot sa-i citsc o poveste ca nu sta sa asculte , are un limbaj destul de sarac pt vasta ei un limbaj mai mult mecanic,confunda noi cu voi sau el cu ea in loc de doua fetite zice doi fetite mai vorbeste si la pers a treia,stie culorile partile corpului rasunde la comenzi , este la gradinita in gr. mijlocie stie sa colorez sa spuna poezii sa cante cantece ii place sa se joace cu jucarii cu copiii mai mari comunica dar cu cei de varsta ei nu prea comunica,ma ingrijoreaz faptul ca nu vorbeste ca si un copi de varsta ei si mi-e frica sa nu aiba note autiste.

    Răspunde

    • Doamnă scumpă, atât autismul cât și adhd-ul fac parte din aceeași gamă de tulburări, o să vă spun ceva ce am mai spus, faptul că a fost diagnosticată cu adhd nu însemnă că este un copil bolnav și nu se va mai recupera, ci doar că necesită mai multă atenție. Vă recomand să consultați un logoped.
      Cu bine!

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 542 other followers

%d bloggers like this: