Copilul meu suferă de ADHD?

ADHD-ul (tulburare de tip hiperactiv cu deficit de atenţie) este cea mai comună tulburare de dezvoltare neurocomportamentală care se instalează în timpul copilariei, însă şi adulţii pot fii afectaţi.

Specific individului cu ADHD este faptul că îi este foarte dificl să se concentreze şi să facă ceva fără să fie distras, are mari dificultăţi în a controla ceea ce spune şi ceea ce face. Comparativ cu o persoană care nu suferă de ADHD, este mai puţin capabil să-şi controleze cantitatea de activitate fizică necesară unei anumite situaţii; este mai impulsivă şi mai agitată. Diagnosticarea este destul de dificilă deoarece copilăria în sine este zgomotoasă şi agitată. Mulţi copii, în special cei foarte mici, sunt neatenţi şi neliniştiţi fără să fie afectaţi de ADHD.

Semnele generale ale ADHD-ului la copii sunt: copilul este agitat, hiperactiv, neliniştit, vorbeşte în continuu şi obişnuieşte să îi întrerupă pe ceilalţi, este neatent şi nu se poate concentra prea mult pe anumite sarcini, îi este greu să îşi aştepte rândul la joacă şi în conversaţii, să stea la rând. Aşa cum am spus şi mai sus, aceste semne pot fi observate frecvent la copii şi asta nu înseamnă că este afectat de ADHD. Se poate  vorbi de o afecţiune atunci când aceste semne devin semnificativ mai pronunţate la un copil comparativ cu alt copil de aceeaşi vârstă, şi când el are un comportament care îi subminează viaţa socială şi şcoala.

Deşi s-au făcut nenumărate studii, încă nu se ştie care sunt cauzele ADHD-ului. Se ştie că  apare cu o frecvenţă mult mai mare la băieţi decât la fete şi că persoanele cu risc crescut să dezvolte ADHD au rude care suferă sau au suferit de ADHD, având un caracter ereditar. Unele studii au arătat că aditivii alimentari şi în special unii coloranţi alimentari, pot avea efecte adverse asupra activităţii şi atenţiei la copii. Cercetătorii arată că un consum de ţigări, alcool sau droguri în timpul sarcinii măreşte riscul îmbolnăvirii cu ADHD.

Ceea ce mi se pare foarte important de reţinut este faptul că  dacă se adoptă un regim echilibrat de viaţă, un program terapeutic psiho-pedagogic şi medicamentos (numai daca este cazul – în momentele de excitabilitate crescută) evoluţia afecţiunii, în cele mai multe dintre cazuri, este spre vindecare astfel că la vârsta adolescenţei sau cel mai târziu a maturităţii individul este sănătos.

98 răspunsuri la acest articol.

  1. Posted by oana on 3 februarie 2014 at 12:10 PM

    buna ziua, am o fetita de 4 ani si jumatate, am fost la logoped pt ca nu prea vb…nici prin cap nu imi ttrecea ca are altceva…insa logopedul ne-a zis ca are un usor retard si simptome de adhd…fetita este intr-adevar ff neastamparata, cateodata vb mult ( dar pe limba ei ) daca vb cu ea ne rasp daca stie daca nu ne spuen altceva, nelegat de subiectul respectiv, la gradi s-a integrat f repede, este iubareata, repeta totul dupa noi insa nu rasp ea singura cum ar trebui sa o faca, stim ca trebuie sa mergem la psihiatru..urmeaza zilele astea, dar vreau sa stiu cat de grav este, daca va putea fi vreodata un copil normal?

    Răspunde

  2. Posted by lacra on 29 ianuarie 2014 at 12:59 PM

    Buna ziua,
    Am un baiat de 2 ani si 4 luni si nu vorbeste; acum un an spunea 2-3 silabe, iar apoi a urmat o pauza; acum a inceput cat de cat iar sa spuna cateva silabe, dar in comparatie cu altii care deja fac propozitii…
    El este f agitat, nu pot sa ii atrag atentia intr-un mod constructiv, sa il invat cuvinte sau altceva, sa repete dupa mine; ne-am dangit la ADHD, dar nu stiu.
    asa else joaca singur, comunica pasiv atunci cand vrea ceva, dar parca m-am saturat sa il aud atunci cand vrea ceva: mmm-mmm sau aaa-aaaa.
    L-am dat la cresa, sa mai interactioneze cu alti copii de varsta lui, dra nimic pana acum;
    AM mi auzit de copii care vorbesc pe la 3 ani si as vrea sa fie asa, mi-e teama sa nu fie autism sau alte forme ale acestuia.
    multumesc.

    Răspunde

    • Bună seara,
      scuze pentru răspunsul întârzâiat, dar dacă nu ați întreprins încă nimic poate este timpul să o faceți.
      Mergeți la medicul de familie și solicitați o trimitere la un neuropsihiatru pentru copii și vedeți ce părere are.

      Răspunde

  3. Am fost la psiholog cu el,la centrul help autism, ni s a spus ca are deficit de atentie, . nu face conexiunile corespunzator,nu leaga frazele calumea intre ele
    Ni s a recomandat terapia zilnica, cate doua ore
    De asemenea ni s a mai spus ca nu ar avea legatura cu mediul din casa ceea ce are el, adik doar cateva elemente din adhd,a spus ca nu are adhd ul pur si ca ar avea o intarziere de un an in cognitiv
    si sigur se va remedia cu ajutorul terapiei
    Terapeuta care va veni la noi ne a intrebat in baza a ce dna psiholog a spus ca are o intarziere de un an, si a spus ca ar vrea sa i faca propria evaluare.
    Eu nu mai inteleg nik, dar sper sa se rezolve in timp cu aceasta terapie
    Va multumesc din suflet ptr sfaturile dvs ,

    Răspunde

  4. Eu lucrez ca si cosmeticiana, o zi 12 ore si alta libera.
    Cu fostul -tatal copiiilor nu pastrez legatura, a venit acum de ajun dupa cateva luni bune de absenta totala sa le aduk un cadou si cam atat.
    Deci pe el nu se pune baza in absolut nik.
    Am o relatie in momentul de fatza, baiatul ar vrea sa ne mutam impreuna anul acesta,stie d situatia mea si a copiiilor.
    Vreau sa mi refac viata cu tot dinadinsul,vreau sa scap de mediul asta iar maikmea efectiv stramba din nas daca ii spun ca as vrea sa ies la un suc, etc.
    Ca sa intelegeti mai bine, ma vad doar o ora sau doua maxim cu el cand ies d la sv, a doua zi cand sunt libera nu ma vad deloc ptr ca treb sa am grija d copii, nu am portita decat cand sunt la sv. I am spus mamei,ca sa ti faci un rost in viata treb sa te duci sa socializezi, te duci la zile de nastere, etc.
    Eu mai ies cu el si cu copiii, este singura metoda ca sa ii mai scot din mediul asta.
    Mereu am probleme cu mihai cand vin, plange,are crize de isterie ptr ca nu l am dat in masinutele din orasel de cate ori vrea. Nici daca raman fara bani, el efectiv nu intelege. Pana nu te imprumuti d bani iar sau ceva, nu te lasa. As putea bine mersi sa ajung cu el aksa si asa, dar taikmiu imediat ma injura pe mine cand vin cu el asa, urland. Imi spune ca sunt o jigodie, o nenorocita. Imi scuzati cuvintele, dar asta imi spune, vreau sa vedeti clara situatia.
    El aksa, acum este separat de fratele lui, si este mai cuminte, f putin agitat. Ne am decis sa i separam ca sa vedem unde este buba,daca la fel face si in continuare.
    El merge la gradinita. Are zile linistite si zile in care nu doarme si trezeste toti copiii,urla, nimeni nu se intelege cu el.

    Răspunde

    • Buna seara,
      copilul dvs, are o tulburare de comportament, nu este grav, dar se poate agrava în timp. Cauzele acestei tulburări sunt legate de mediul familial şi de modul cum a fost educat. Copiii sunt oglinda familiei în care cresc. Nu pot scimba ceea ce se întâmplă la dvs. acasă, dar vă pot sfătui să petreceţi mai mult timp de calitate cu copii, asta ce înseamnă? Coloraţi cu ei, învăţaţi-i poezii, jucaţi-vă cu ei jocuri diverse (coborâţi-vă la mintea lor), o să vă facă bine şi dvs., poveştiţi-le lucruri diverse, cântaţi-le cântecele.
      Înţeleg că vreţi să vă refaceţi viaţa, nu e rău, dar asiguraţi-vă că cel cu care vreţi să fiţi împreună vă iubeşte copiii, îi place aşa cum sunt, ar pute fi un tată bun…altfel o să să săriţi din lac în puţ.

      Răspunde

  5. Posted by daniel ionescu on 2 ianuarie 2014 at 11:14 PM

    Bun seara am un frate are 8 ani merge la scoala nu scrie nu citeste doar de tipar scrie invata foarte repede poezii emisiuni tv la dus mama la doctor sa vada ce are si au zis ca nu stiu se enerveaza repede tipa im max 5 ii trece din ce cauza se intampla asta superade ceva stiu ca la nastere a avut cordonu ombilical de gat se poate sa fi afectat ceva la cap astep raspuns

    Răspunde

  6. BUna ziua,ma numesc Bianca Burtea, am 25 d ani si sunt mama unor gemeni de 5 ani.
    Nu mai fac fatza efectiv la nik, nici la situatia din casa, nici la proprii mei copii!!
    Am ramas gravida la 18 ani,am fost stresata si am plans intruna,ptr ca tatal copiiilor s a dat la o parte,dupa ce i am nascut a fost cat de cat ok, insa dupa 4 ani tot ne am desp
    Amandoi copiii sunt ffffff rasfatati,insa unul din ei, fiind mai sensibil, percepe altfel o cearta , un tipat, etc.
    La mne in familie, ma ajuta ai mei, insa tatal meu NE injura mereu de morti, pe mne ma injura de cand eram mica,si acum face la fel cu ei. Mereu m au subestimat ai mei, jignit si injurat. Iar acum fac la fel cu cei mici. Uneori nu i pot ajuta pe ei ptr ca nici pe mne nu m am putut ajuta psihic
    Cel mic este ffff agitat, deZvolta ticuri cu ochii,daca i se refuza ceva nu te mai lasa deloc sa dormi la ora lor de somn, fratele lui doarme pe cand el nu, sare in pat, ne ciupeste, calca pe noi. Etc.
    Mama mea da vina pe mne , spune de cel mic ca este dement, ca o sa platesc eu ptr tot,ca sunt o nenorocita , etc.
    Eu nu am rol de mama in casa aceea, ai mei au preluat totul, chiar si fara voia mea.
    Mentionez ca nici afara nu ii pot scoate fara acordul lor. Copiii automat stau ffffff mult numai acasa. Iar cand ies afara, e f greu sa i mai bagi in casa,doar cu forta, dupa care intervin injuraturile
    Mama mea spune ca are adhd,eu ma uit la copil si ma vad pe mne cand eram mica si sufeream. Tind sa cred ca are leg cu atmosfera casei si nu stiu daca se va mai repara ceva. Va rog mult, ce sfat mi ati da, c sa fac???? Pur si simplu, simt ca am trait degeabaaa

    Răspunde

    • Povestea dvs. este foarte tristă şi din păcate sunt sunt foarte multe situaţii asemănătoare.
      Evident, cauza este situaţia din casă, dar oamenii nu schimbă aşa uşor…
      Să vă recomand să vă mutaţi cu copiii nu cred că are rost, aţi avea unde?
      Aveţi servici? În ce domeniu lucraţi? Care este situaţia dvs. şi care este relaţia cu soţul? Mai are vreun rol? Păstreză legătura cu cei mici? Copiii merg la grădiniţă?

      Răspunde

  7. Posted by thedream on 23 decembrie 2013 at 5:17 PM

    buna ziua,baiatul meu de 7 ani si jumatate,este in clasa a doua in italia. In italia suntem de un an si jumatate,a inceput aici scoala,mergand din clasa 1.Inca de anul trecut am avut reclamatii ca nu sta cuminte la ore,ca e in miscare mereu,nu sta in banca,nu este atent. Din clasa a doua am schimbat scoala deoarece ne-am mutat si am fost nevoiti sa-l transferam la o noua scoala. Aici la fel,profesoarele mereu se plang ca deranjeaza orele,nu sta locului pe scaun in banca,in pauza copiii nu se joaca cu el,el sta cel mai mult singur. Am fost trimisi la neropshihiatrie pt a vedea ce e de facut cu copilul.Acasa e relativ linistit deoarece sta f mult la desene animate,la tv sau la calculator. In rest,e adevarat ca e foarte energic,poate un pic mai energic ca alti copii dar intr-o oarecare masurami se pare normal pt un copil de anii lui. Imi este frica sa nu fie diagnosticat cu ADHD…..dar daca va fi,e obligatoriu tratamentul medicamentos? pt ca am citit si nu vreau ca si copilul meu sa ajunga o leguma…se trateaza aceasta hiperactivitate? Am uitat sa va zic ca si notele de la scoala nu sunt grozave tocmai din cauza ca nu e atent la ore…..am pus-o pe seama faptului ca e alta limba pt el si e mai dificil….. va rog dati-mi un sfat cum sa procedez si ce sa fac……pt a se corecta la scoala comportamentul lui…..multumesc.

    Răspunde

    • Povestiţi-mi mai mult despre ce face acasă.
      Cine se ocupă de el? Cu cine face temele? Cu cine se joacă? Cum îşi petrece timpul?
      Un copil care se uită la desene animate nu are ADHD!
      Părerea mea este că nu vă ocupaţi suficient de el, probabil pentru că nu aveţi timp. El acumulează energie acasă şi o risipeşte la şcoală.
      Acordaţi-i mai multă atenţie, duceţi-l la un sport, în spaţii de joacă ca să interacţioneze cu alţi copii, la muzică, poate îi place să cânte sau un instrument.
      Ştiu că vă este greu, am lucrat şi eu în Italia, dar copilul este mai important decât banii, este cel mai important! Ajutaţi-l, faceţi tot ce vă stă în putinţă, lucraţi cu el, vorbiţi cu el, mergeţi la aer, în parc. Ajută şi mersul la biserică, vorbiţi cu preoţii români, sunt oameni deosebiţi!
      Când nu se va mai putea face chiar nimic şi aţi epuizat toate posibilităţile abia atunci treceţi la medicamente.

      Răspunde

      • Posted by thedream on 7 ianuarie 2014 at 10:48 PM

        multumesc din suflet pt raspunsul dumneavoastra!! De el ma ocup atat eu cat si sotul meu cand e vorba de temele pt scoala. De jucat ,problema e ca nu prea are cu cine aici unde stam acum,iar la scoala colegii de clasa il cam marginalizeaza pt ca e nou venit de anul acesta si e si cam agitat-obraznicut (cica,fata de ceilalti,ne zic profesoarele,desi in pauze vad cum pe copilul meu il alunga ceilalti colegi pana si cu pietre numai ca sa nu se apropie de ei ). aveti dreptate cand spuneti ca nu prea ne ocupam de el….cand avem timp,stam pe internet sau sotul pe la playstation, sau tv…si el ramane multe ore la desene animate la tv sau la jocuri pe telefon… Sport face arte martiale si fotbal,nu prea ii place nici unul,de luna viitoare urmeaza sa mearga si la inot.Probabil trebuie dus mult in aer liber la joaca,cum mi-ati scris. Noi iesim prin oras la plimbaretoti 3 numai ca el se plictiseste si comenteaza intr-una. el vrea in parc la copii,sa se joace ,nu sa se plimbe cu noi. Mereu ii repet sa stea cuminte,linistit la scoala pt ca daca nu stiu ca iarasi or sa vina profesoarele la mine sa imi spuna. Decum se mai incalzeste afara o sa il tin mai mult in natura,caci stiu ca are energie multa. ii plac mult si dulciurile,o fi agitat si de la ele?

        Răspunde

        • Bună seara,
          îmi pare că este un copil sănătos, nu cred să fie nevoie de medicamentaţie, asta ar fi ultima soluţie.
          Cred că aţi găsit singură răspunsurile. Atunci când aveţi timp liber petreceţi-l cu copilul, el este cel mai valoros în viaţa dvs. Dacă el vrea să meargă să joace cu copiii în parc, mergeţi în parc sau spaţii de distracţie pentru copii ca să îşi consume energia şi să socializeze. Nu ăl mai lăsaţi singur, indiferent ce faceţi, chiar şi la bucătărie, implicaţi-l, jucaţi-vă cu el. tatăl dacă se uită la meciuri sau sport să îl cheme lângă el, să îi povestească, să îi explice. Puneţi muzică, dansaţi cu el. Jocul este o formă de terapie.
          Copiilor le plac dulciurile, nu este o noutate. Poate mânca dulciuri, dar nu în exces.

          Răspunde

  8. Posted by ema on 21 decembrie 2013 at 7:53 PM

    pe latura cognitiva, scuzati-mi va rog greselile

    Răspunde

  9. Posted by ema on 21 decembrie 2013 at 7:44 PM

    Buna seara! copilul nostru de 5 ani a fost diagnosticat de la 2 ani cu elemente autiste, ceea ce acum ,,tind” sa creada si coordonatorul de terapie si psihiatra ca vor deveni in viitor un sindrom Asperger, pentru are realizari mari pe partea de cognitiva. Ni se spune ca aceasta ,,agitatie psihomotorie”, care este de fapt un ADHD, nu poate fi recunoscut ca diagnostic in Romania, decat dupa varsta de 6 ani si ca, aceasta agitatie netratata cu Rispolept, va duce in final (spune dr,psihiatru) la o stare extrem de grava, in care nu va mai putea face nimic. Acum el are deficit mare de atentie, la gradinita nu se poate concentra mai mult de 2 minute, nu poate sta asa, pur si simplu pe scaun, el trebuie sa se fataie, sa se miste, sa comenteze, incepe ceva si nu termina, scoate cate o jucarie, face ceva 2 minute cu ea, dupa care incepe sa scoata alta si alta, pana umple casa de jucarii, dar de fapt nu s-a jucat adecvat cu niciuna; negativismul lui este extrem, opozitionismul la fel,: ,,nu vreau sa fac, ca nu vreau sa fac, fac doar ce vreau eu; sau ,,vreau sa fac ce vreau eu, ca eu sunt seful”, sau nu vreau sa fac nimic, ca eu sunt doar rau”. Cand ii ceri ceva , incepe,,off”, se frustreaza si daca nu reuseste sa inchida fermoarul de la geaca, uneori, daca pierde un joc, incepe sa planga si sa tipe. Este violent verbal cu mine ,,vreau sa iau sabia si sa te omor”, cand nu-i convine ceva, ba chiar a dat cu scaunul pe care statea in shadow-ul care merge cu el la gradi, cand i-a spus sa puna prajitura pe care n-o mai manca in bucatarie. Ne da palme peste mana, cand nu-I convine ceva, cand I se spune ,,nu”, ii este greu sa accepte un ,,nu”. Ce pot face eu ca mama, sa scapam de aceasta agitatie, de acest fatait continuu de colo colo, chiar si pe scaun, sa nu mai aiba acest deficit mare de atentie? daca as reusi acest lucru, sa-l fac sa stea linistit si sa se concentreze pe ce face, sa termine ceea ce I se da de facut fara sa comenteze, ar fi minunat, am fi realizat multe cu el, caci mental poate multe, intr-adevar, nu invata nimic spontan, din clasa sau de la alti copii, totul e invatat acasa, insa, aceasta agitatie ii va dauna si pe viitor la scoala, ma frustreaza extrem de tare in locurile publice, caci comportamentul lui este nelalocul lui: in autobuz, cand se urca, el trebuia sa stea joc, neaparat la geam, altfel urla si ca sa taca din gura, unii oameni se ridicau, unii nu, era foarte frustrant pentru mine sa-l aud,,dati-va, ca eu vreau sa stau”, nu puteam sa-l fac sa inteleaga ca trebuie sa stea si in picioare uneori, ca asta e situatia. La medicul de familie, cand ne asteptam randul, el trebuie sa caute in toate sertarele de pe hol, sa se miste, sa intrebe, pe scurt, nu are rabdare deloc. Acum, am reusit sa trecem peste asta, recompensat foarte tare, cand accepta ca trebuie sa astepte un loc la geam, pana se elibereaza, insa nu tot timpul accepta. Uneori zice,,cand se elibereaza odata locuri la geam, ca sa stau si eu?”, cand vede ca dureaza prea mult si incepe sa planga. Refuz sa cred ca nu pot face nimic, ca nu exista o solutie si ca acest medicament, care ma ingrozeste numai cand citesc reactiile adverse, ca este singura noastra solutie. O alta problema a noastra este ca tatal copilului a plecat in alta tara cand el avea 3 ani, cu gandul ca ne va trimite bani sa facem terapie cum trebuie. Bineinteles ca acest lucru nu s-a intamplat, insa tatal refuza sa se intoarca la familie, pe motiv ca ,,va fi mai bine candva”. Nu consider ca e bine pentru un copil asa de mic sa traiasca fara tata, pe care-l vede o data la 3-4 uneori 5 luni si atunci sta o saptamana-maxim doua. Cel mai tare ma deranjeaza faptul ca nu poate trece peste orgoliu si nu-si suna copilul, daca cumva avem vreo discutie legata de bani, care nu-I convine, imi inchide telefonul in nas si partea care ma deranjeaza cel mai tare e ca, daca nu sun eu, el nu ar mai suna chiar si 3 saptamani sa intrebe ce face copilul lui, caci nu poate trece peste orgoliu, nici macar pentru copil. Eu cred ca a plecat ca e greu sa ai atata responsabilitate, sa asculti tipete si tantrumuri in fiecare zi, dar macar un telefon, sa intrebi ce a facut copilul tau la serbare sau ce cadou I-a adus mosul, poate face. Daca si acest lucru este greu pentru un tata, ma intreb atunci care e rolul tatalui in viata copilului? Pentru ca sotul meu a trait aceiasi situatie, cand tatal lor a plecat in strainatate, ar trebui sa realizeze ca nu e bine ca si copilul lui sa traiasca fara dragostea de tata, fara sfaturile unui tata, fara amintiri. Ce as putea sa-i spun eu sotului meu sa inteleaga ca ne e normal ce face, ca tatal are un rol important in viata copilului si ca nimeni si nimic nu e mai important pe lumea asta ca familia? Inainte de a pleca, spunea mereu ca nu mai poate, ca e deposit de atatea probleme.

    Răspunde

    • Da! Într-adevăr problema dvs. este gravă, dar nu cred că este imposibil de îmbunătăţit situaţia.
      Nu îmi este foarte clar diagnosticul, aţi spus autism Asperger, ce face excepţional, ce talent are? Aţi observat ceva deosebit la el, în sensul bun evident?
      Din păcate trebuie să vă mai spun ceva, copilul are o problemă, dar şi dvs. aveţi o problemă. Sunt enorm de mulţi copii care au crescut fără unul dintre părinţi şi au crescut foarte bine. Ceea ce îmi spuneţi despre lipsa tatălui, ştiu că vă este greu, vă înţeleg, am trecut şi eu prin ceva asemănător, dar dar nu este problema copilului acum cât mai ales a dvs. Nu vreţi să acceptaţi şi să vă împăcaţi cu ideea că soţul şi-a cam luat câmpii, a plecat şi v-a lăsat şi cu un copil cu probleme. Nu sunteţi singura în situaţia asta, dar pentru dvs. şi pentru copil ar fi bine să vă întăriţi şi să fiţi puternică.
      Am mai spus-o, copiii oglindesc stările noastre sufleteşti. Să nu ma înţelegeţi greşit, copilul nu are o tulburare din cauza dvs, dar dacă vreţi să îl ajutaţi nu vă mai gândiţi atât de mult la ce ar fi trebuit să facă tatăl copilului că oricum nu schimbăm nimic şi hai să vedem ce se poate face în condiţiile pe care le avem.
      Mă intresează să imi spuneţi mai în detaliu despre aspectele ce ţin de afectivitate.
      Cum reacţionează la gesturi calde? La tandreţe? Cum se comportă când vă vede după mai multe ore? Ce îi aduce bucurie? La ce zâmbeşte?
      Cum reacţionează în prezenţa animalelor? (dvs. vă plac animalele? ce animale vă plac?)
      Care sunt culorile pe care le preferă la desen?
      Are bunici? În ce relaţie sunt?
      Ce alimente preferă?

      Răspunde

      • Posted by ema on 4 ianuarie 2014 at 12:31 PM

        In primul rand, La multi ani! Diagnosticul este tulburare pervaziva de dezvoltare, insa evolutia lui cognitiva e buna, a.i psihiatrul ne-a spus ca ea crede ca el va fi un Asperger, in viitor. N-as putea spune ca are talent spre ceva anume, sau inca nu I l-am descoperit. Sunt convinsa ca si eu am o problema: nu pot accepta faptul ca trebuie sa imi asum si responsabilitatile de tata, suplini si dragostea de tata, dar si unele indatoriri ale tatalui. O alta problema este ca singura nu pot face fata acestei terapii, intrucat este foarte costisitoare si nici nu pot intretine familia de una singura, avand un salariu mic, Desi ne treimite bani uneori la 2-3luni, acei bani ne ajuta sa ne intretinem, atat noi, cat si terapia, nu sunt mult, dar ne adaptam si noi in functie de ei. Cu salariul meu eu pot doar sa cumpar mancarea, plati intretinerea si cam atat. Refuz sa inteleg ca un tata poate fi atat de egoist si sa lase un copil care e innebunit dupa el, intr-adevar, daca tatal nu suna o luna, copilul nu intreaba deloc de el, caci zic eu ca il uita, pentru ca copiii cu autism uita lucrurile care nu sunt zilnic prezente in fata lor, nu-si aminteste locuri, persoane. Noi doi, eu si sotul am fost impreuna la psihologul spitalului pentru consiliere, insa doamna psiholog, in loc sa-i spuna ca valorile morale, familia, dragostea de tata sunt esentiale in viata, dumneaei a spus ca e mai bine ca tatal sa aduca bani, caci acasa, daca statea, nu putea face nimic pentru copil. Cand i-am spus ca oricum nu sunt mai multi bani decat atunci cand era acasa, dumneaei tot a considerat ca e bine ce face. Si atunci, daca el a fost incurajat si de psiholog, a spus ca eu sunt cea care nu intelege, ca el considera ca lupta pentru copil. Da, dar care sunt costurile? Cati ani va sta copilul asa? Cati ani voi mai suporta eu asta? Cati ani va mai suporta el asta, fara a se implica intr-o alta relatie?
        Copilul isi doreste foarte mult prezenta masculina in viata lui, incercand probabil sa suplineasca lipsa tatalui, cred. Cand vine bunicul patern din alta tara, plange cand il vede ca pleaca, caci vine de 2 ori pe an, pe bunica din partea tatalui nu prea o cere si nu plange dupa ea. Cand vine terapeutul care ne face programe si se joaca cu el, cand acesta pleaca, copilul cere sa plece cu el, plange sa plece cu el, terapeutul spunandu-ne ca copilul are nevoie de tata, ca sa se joace impreuna, caci copilul reactioneaza foarte bine la asa ceva; cand vine tatal lui, este extrem de fericit. O singura data, dupa plecarea tatalui, copilul a devenit extreme de agitat si nu ne mai intelegeam deloc cu el, insa asta a fost doar o data.
        Copilului ii plac foarte mult plimbarile, sa se joace cu masinile, jucat e putin impropriu spus, caci se uita la roti mai tot timpul, cum se invart acestea Nu consider ca, daca altii au trecut prin asa ceva, trebuie sa treaca si copilul meu, nu e normal ce se intampla cu astfel de parinti iresponsabili. Pe de alta parte, daca eu as putea intretine toate aceste terapii si familia singura, nu cred ca as mai avea o problema in a accepta ca tatal si-a parasit familia. Problema e ca eu as putea sa imi iau al doilea job, caci timpul imi permite, ne-am descurca foarte bine, insa, neavand parinti, amandoi sunt morti, neavand socrii aproape sa stea cu copilul, (socrul e plecat in alta tara, iar soacra este la vreo 200 km departare, o vede foarte rar) care e foarte agitat, nu pot face acest lucru si de aici frustrarea mea, ca nu pot eu singura face ceva, ca sa pot intretine singura familia, dar nici nu pot rupe relatia, intrucat bruma de bani pe care ne-o trimite, chiar daca ne trimite rar, ne este necesara, indispensabila pot spune. De aici si problemele mele, care ma macina pe interior. Nu as mai avea o problema in a accepta ca sotul ne-a parasit, daca as putea sa aduc suficienti bani, sa-I ofer ce-I trebuie copilului, fara a-l neglija pe copil. Sotul meu isi idealizeaza tatal, care la fel a plecat in alta tara, parasindu-si familia, insa el le trimitea multi bani, lucru care nu a oprit destramarea familiei lui, cand sotul meu era in liceu, insa, chiar si asa, a fost foarte afectat, dar si foarte libertin, cu foarte multi bani, a facut o facultate foarte grea, caci avea bani si acum I se pare normal sa faca si el ce a facut idolul lui, insa ambii parinti ai sotului sunt extrem de afectati, niciunul nu-si gaseste linistea interioara, desi amandoi au bani, asta vreau sa inteleaga si sotul meu, ca nu banii sunt totul in viata, da, ii poti avea, dar nu cu riscul de a-ti pierde familia. Eu sunt extrem de puternica, viata m-a lovit din plin cand ai mei au murit subit la cateva luni diferenta unul de celalalt, insa grijile cotidiene ma impiedica sa uit si sa fac ce trebuie pentru copil si pentru mine, caci sincer, nici eu nu stiu ce sa fac, sa ne fie bine, sunt prinsa la mijloc in aceasta situatie si nu vad nicio scapare, deocamdata.
        Copilului ii plac foarte mult plimbarile, in special cele de la locurile de joaca, sa se joace cu masinile, jucat e putin impropriu spus, caci se uita la roti mai tot timpul, cum se invart acestea. Probabil ca eu ii transmit din agitatie, eu nu sunt agitata fizic si verbal, insa psihicul meu este si ma gandesc ca ii transmit, nu stiu. Ii place sa fie admirat, sa fie laudat, sa fie imbratisat, sa fie pupat, sa te harjonesti cu el, reactioneaza mult mai bine cand e laudat, cand e certat, nu-I convine si incepe,,ca eu sunt doar rau”, de parca a fi rau, e ceva de bine..dar el nu realizeaza asta, la fel cum nu realizeaza ce inseamna a te face de ras in public, a te comporta ciudat, nu intelege stigmatul social pe care si-l atrage, facand acele lucruri neacceptate de societate. Ii place mult portocaliul si albastru deschis, ca animale as putea spune ca-I place mai degraba sa tina in brate un puisor mic de gaina, sa-l mangaie, ii plac si cainii, dar doar sa se uite la ei, nu pot spune ca ii place un animal anume, mie imi plac cainii. Copilul nu intelege ce e aia ,,mai tarziu”, el nu are rabdare deloc, pentru el totul trebuie sa se intample acum, cand mergem undeva si el nu e implicat intr-un joc, nu vizioneaza ceva ce-I place, incep comportamentele caudate, caci el nu stie cum sa se joace singur, are mereu nevoie de atentie indreptata spre el, desi a fost invatat multe, foarte multe jocuri. Cand stam la coada la doctor, de exemplu, ca sa stea pe scaun si sa nu se plimbe, sa nu traga de toate usile, sa nu ceara sa plecam foarte zgomotos, ca un copil de 2 ani, ii dau un joc pe telefon, insa, el comenteaza foarte zgomotos, ceea ce deranjeaza linistea deplina care e acolo, el nu intelege, chiar si cand se uita la un film, ca trebuie sa stai si sa te uiti, nu sa comentezi fiecare scena. Toleranta lui la frustrare este zero. Inca ceva, am observat ca, daca face un lucru rau, si vede ca are reactie din partea adultului, continua sa faca acel lucru, razand, deci isi da seama ca te enerveaza, dar el continua sa o faca, probabil ca daca nu am avea reactie, ar fi fost pentru el ceva ce nu merita facut in continuare, dar faptul ca a obtinut o reactie, il bucura. El ma asociaza pe mine cu lectii, cu cea care ii interzice si atunci, de multe ori, cand ajung acasa, imi zice sa plec la munca din nou, dar de cele mai multe ori, ma ia in brate si ma pupa, depinde de starea lui.l El are stari diferite, are zile extreme de bune, zile in care face tot ce I se spune si zile in care iti vine sa-ti iei lumea-n cap. Ii place carnea, gratarul in special, dulciurile, cartofii prajiti, bineinteles ca eu nu prea ii dau cartofi prajiti si nici dulciuri, caci acestea il agita extrem. Prefer sa-i fac eu in casa ceva. Nu-I place mancarurile cu boabe: fasole, mazare, pastai, in rest, mananca aproape orice. Daca as sti ce sa fac, sunt sigura ca si lui si mie ne-ar fi bine, dar nu stiu ce. E un copil bun, iubitor, dar neinteles, pe care il iubesc nespus si pentru care as face orice, m-as sacrifica pentru el, ca sa-I fie bine, as accepta multe compromisuri, numai sa-i fie lui bine.

        Răspunde

        • La mulţi ani!
          M-aţi convins, într-adevăr copilul are elemente clare de autism. Din ce spuneţi dvs. nu este foarte grav, adică mănâncă singur, merge la toaletă, etc. Nu mi-aţi spus ce înseamnă performanţe cognitive. Recită poezii? Face calcule? Desenează? Cântă ceva? Copiii cu autism sunt speciali şi faptul că îl iubiţi aşa de mult este cel mai mare dar pe care il puteţi face. Ei trăiesc într-o lume diferită de a noastră în sensul modului de percepţie, noi vedem ansamblul, ei văd detaliile obiectelor, lucrurilor în cele mai mici amănunte, iar asta îi oboseşte foarte tare, de aici deficitul lor de atenţie, la un moment dat nu se mai pot concentra. Probabil că atunci când vom înţelege modul cum percep ei lumea vom câştiga mult ştiinţific.
          Cu răbdare şi cu încredere se pot rezolva multe lucruri. Înţeleg că terapia vă costă foarte mult şi ştiu că aşa este, şi că programele sunt foarte scumpe. Mă gândeam să încercaţi să vă adresaţi unei fundaţii să vă sprijine.Nu ar fi rău să intraţi într-o asociaţie sau să luaţi legătura şi cu alţi părinţi care trec prin aceeaşi situaţie, o să vă ajute, o să schimbaţi păreri.
          Probabil că aţi auzit de cazul actriţei Manuela Hărăbor, care are un copil cu autism. Legat de ea există o poveste văzută în mass-media, dar mai există şi cealaltă faţetă mai puţin cunoscută şi care nu este aşa de roz. Frecventa Mănăstirea Radu Vodă la Sf. Nectarie, ajută în astfel de cazuri. Nu ocoliţi nicio variantă, scopul dvs. este să vă ajutaţi copilul şi pe dvs.
          În ce priveşte problema soţului, înţeleg că vă este foarte greu, dar asta nu îl va aduce înapoi. Este inutil să stabileşti cine este vinovatul…nu cred că psihologul, aceasta şi-a spus o părere (o fi ştiind ea de ce), dar există liberul arbitru, în ultimă instanţă noi hotărâm dacă vrem să fim într-o ţară sau alta, cu familia noastră sau într-o altă conjunctură. Nu vreau să vă întristez ci doar să vă spun că e doar pierdere de timp căutarea vinovatului. Probabil că soţului îi este greu şi să accepte că are un copil cu probleme care merită să fie iubit aşa cum este. E o încercare foarte grea pentru un părinte, unii o trec alţii nu.
          Poate o dată îmi trimite-ţi un desen făcut de băiat, poate descoperim ceva din lumea lui…

          Răspunde

  10. Posted by Luciana on 15 decembrie 2013 at 1:32 AM

    Buna seara!
    Am un baietel de 8 ani. Este lumina ochilor mei. L-am dat la scoala la varsta de 6 ani si 8 luni gandind ca la 7 si 8 luni ar fi cam mare pentru clasa 1. Inceputul a fost destul de anevoios si continua sa fie greu pentru noi chiar si acum in clasa a 2-a. Este un copil vesel si energic, dar in ceea ce priveste scoala nu reuseste sa se concentreze si nici atent nu este adesea. Incerc sa fac fata cu foarte mare greutate sarcinilor scolare, dar recunosc ca nu nu prea am rabdare si mi se intampla sa ridic tonul la el, de cateva ori marturisesc ca i-am dat si cate o palma. Mi-e rusine pentru asta dar am facut-o si nu le mai pot lua inapoi. Nu ma enervez pentru ca nu stie, imi place sa explic, ci pentru ca nu imi acorda atentie. Ma trezesc uneori, in timp ce incerc sa-l fac sa inteleaga ceva, ca ma intreaba lucruri care n-au legatura cu ceea ce ii explic. Cand sta la birou da permanent din picioare sau isi smulge pielitele de la unghii. Citeste textul unei probleme si imediat spune ca stie, si da un raspuns gresit. Trebuie sa-l pun sa citeasca o data si inca o data ca sa inteleaga si sa dea raspunsul corect. Desi i-am explicat ca trebuie sa citeasca atent textul si cerinta, de fiecare data se intampla la fel, raspunde repede si gresit. Nu are niciodata rabdare sa analizeze ceea ce citeste, sa sublinieze ce e important. Lectiile si le face intotdeauna, asta si pentru ca stau pe capul lui si il impulsionez. La scoala greseste adesea la testari, lucruri simple pe care acasa reuseste sa le lucreze singur, presupun ca din cauza neatentiei, a lipsei de concentrare. Nu este atent la explicatiile doamnei si asta imi ingreuneaza si mai mult situatia, eu nu pot sa explic ca o invatatoare si daca nu pricepe din clasa ceea ce i s-a predat e putin probabil sa inteleaga de la mine. Ii place sa taraganeze lucrurile, ajungem sa terminam temele si la ore f tarzii din cauza ca trage cat poate de timp. Si aceasta este un motiv pentru care de multe ori imi pierd rabdarea. Ii plac foarte mult jocurile pe calculator, uneori am impresia ca doar asta il pasioneaza, ca doar la asta se gandeste. Nu are voie la ele decat dupa ce isi face temele. La scoala comportamentul lui este acela al unui copil pus pe sotii, mai face prostioare dar nu iesite din comun . Atunci cand vrea poate sa si sclipeasca, dar din pacate se intampla destul de rar.
    Se intampla adesea sa ma puna intr-o postura destul de neplacuta fata de persoane cu care stau de vorba, obisnuieste sa se bage in discutie, sa ma intrerupa desi i-am atras atentia ca nu este frumos. Atunci cand nu-i convine ceva incepe sa planga, accepta cu greu o pedeapsa bine meritata. Se intampla sa fie impulsiv in relatiile cu ceilalti, dar nu violent.
    Ii place sa fie inconjurat de copii, e foarte necajit ca nu are frati, e comunicativ. Uneori ii ridiculizeaza pe unii copii si asta ii atrage antipatia acestora.
    Suntem o familie normala, amandoi il iubim si ne aratam grija fata de el.
    In concluzie, as vrea sa stiu daca problemele legate de scoala sunt o consecinta a lipsei lui de concentrare sau suntem noi cei care nu reusim sa gestionam cum trebuie lucrurile?

    Răspunde

    • Ambele răspunsuri sunt corecte. Nici copilul nu prea se concentrează şi nici dvs. nu vă face plăcere, vă oboseşte şi vă enervează, iar el în mod inconştient ştie de lucrul acesta. Nu este vina lui, nu îl mai agresaţi, nu îl mai loviţi. Violenţa atrage violenţă şi va bate copiii la şcoală şi o să spuneţi că “de ce?”
      Părerea mea este că ori vă schimbaţi stilul, ori găsiţi pe altcineva să se ocupe de el acasă câteva ore la teme; cineva din familie sau chiar din afară, dacă angajaţi pe cineva ar fi de preferat o persoană tânără.

      Răspunde

  11. Posted by breazdau krisztina on 14 decembrie 2013 at 8:16 PM

    am un baiat de 6ani,si merge la clasa pregatitoare,dar avem probleme mari cu el tot bate copii care jigneste sau rad de el adica raspunde la provocari,mi sa recomandat sa duc la psholog,dar eu cred ca este un copil normal dar rasfatat,va rog sa-mi raspundeti ce sa fac

    Răspunde

  12. Posted by Ursachi Natalia Bianca on 12 decembrie 2013 at 9:45 PM

    buna! AM SI EU NEVOIE DE UN SFAT VA ROG AJUTATIMA!!!am si eu un baietel da 4 ani,care de anul acesta a inceput gradinita (anul trecut l-am dus la o alta gradinita unde a fost doar o zi pentru ca in noaptea urmatoare a fosttraumatizat ziceu ),la aceasta gradinita la cre merge acum (de maicute din italia) s-a integrat dupa aprox o luna,problema este ca dupa cate am citit eu pe internet se cam regaseste in comportamentul specific sindromului ADHD,adica este foarte energic, nu asculta cand ii spui un lucru,trebuie sa ii repeti de mai mute ori sau sa ridici tonul,daca e nervos si incerci sa ii explici ca nu e bine ce face te intrerupe si iti spune”acum vorbesc eu”,este obsedat de jucarii,la orice iesire in oras vrea sa ii cumperii jucarii, raspunde inapoi,te imita,nu are rabdare sa coloreze nici acasa nici la gradi ……..ca sa fiu mai explicita pentru ca am avut o zi foarte grea cu el o sa va spun ce s-a intamplat azi (azi am realizat ca e mai mult decat un copil rasfatat), astazi dupa ce a venit de la gradinita a fost foarte agitat…..a inpinso de foarte multe ori pe surioara lui (care are 9 luni) ea fiind in premergator pana a reusit sa dea jos si sa o loveasca,cand a vazuto ca plange a inceput sa planga si el si sa spuna “scuzama nu am vrut”, apoi dupa nici jumate de ora l-am rugat sa isi stranga jucariile iar apoi cand am ridicat tonul la el a inceput sa dea cu picioarele in masa …….nu stiu ce sa fac……cred ca este si foarte gelos pe sora luipentru ca imi spune….”daca nu era sora’mea…..” sau “cand nu o sa mai fie sora’mea”,eu incerc pe cat posibil sa stau cu el sa ma joc….dar e foarte greu,nu prea am timp ……iar sotul meu e la munca de dimi pana seara……el sta destul de mult timp la pc lucru pe care o sa il schimb si se joaca singur sau sta cu bunicii!!!Va rog sa ma sfatuiti ce sa fac sa il duc la un psiholog??? sper ca am fost destul de explicita,va multumesc anticipat

    Răspunde

    • Îmi pare rău să vă spun, dar problema este la dvs., copilul este într-adevăr gelos şi este normal să fie aşa.
      Vă sfătuiesc să schimbaţi modul de abordare şi să îi explicaţi că este cu surioara lui, să nu o mai perceapă ca pe o intrusă ci ca pe o parte a familiei din care face şi el parte, din care faceţi parte cu toţii.
      Luaţi băieţelul de mână şi prezentaţi-o pe surioara lui (aşa este că nu aţi făcut prezentările?), explicaţi-i că este surioara lui şi face parte din familie, că îi iubiţi pe amândoi şi că şi surioara lui îl iubeşte pe el şi pe tatii şi că toţi vă iubiţi între voi pentru că sunteţi o familie.
      Explicaţi-i că el are un rol foarte important ca frăţior mai mare şi anume să îşi ajute surioara ca să fie la fel de puternică ca el, să meargă, sa vorbească, să se joace. Că dacă ea va creşte, el va avea un partener nou de joacă.
      Nu vă subestimaţi copilul şi vorbiţi cu el, spuneţi-i tot ce faceţi, copiii sunt mult mai deştepţi decât cred părinţii…Când îi daţi să mănânce celei mici chemaţi-l şi vorbiţi cu el, uite acum îi dăm să mănânce, acum o schimbăm, rugaţi-l să vă ajute, să vă aducă pamperşii, o cănuţă…mulţumiţi-i pentru ajutor, se va simţi util şi important, nu o parte în plus în familie.
      Aveţi încredere în copilul dvs.!
      Succes!

      Răspunde

  13. Posted by mirela on 11 decembrie 2013 at 2:07 AM

    buna seara,
    sunt mamica unui baietel de 4, 6 ani. merge la gradi inca de anul trecut de cand avea 3,3 ani. anul trecut cu exceptia faptului ca inca purta pampers cand l-am dus, dar cu bunavointa educatoarelor si a ingrijitoarelor am scapat de problema in 2 luni, si a faptului ca nu vorbea in propozitii(acum vb bine, desi scalceste unele litere) nu am intampinat dificultati de adaptare. anul acesta am schimbat si educatoarea si grupa, mentionez ca el anul trecut desi avea 3,3 ani a fost in grupa cu copii de grupa mare, deoarece doamna educatoare era vecina noastra la bloc si ne-am gandit ca acomodarea va fii mai usoara fara prea multe lacrimi, si a fost. anul acesta la recomandarea mai multor medici ( am fost la psiholog, psihiatru, neuropsihiatru–pt ca facea in pamapers inca, pt ca nu vb bine si am crezut ca are autism) l-am inscris la grupa mijlocie, conform varstei, la o luna dupa inceperea gradinitei doamna ne-a zis ca nu este atent la lectie in sensul ca nu sta pe scaun la semicerc mai mult de 10-15 min, rade, topaie si deranjeaza restul copiilor. in schimb coloreaza, ii place sa deseneze, memoreaza f repede poezii si cantece, de ex in 3 zile a invatat 4 colinde pt serbare si poezia (o strofa). stie literele alfabetului inca de la 3 ani la modul ca spune t-de la tati; g-de la gaina, stie sa numere pana la 5 si inapoi, culorile, animale, meseri, sporturi. i-am luat sa lucram cu el acasa, eu si sotul caiete speciale pt varsta lui unde face semne grafice, cifre, uneste puncte, dar cand vine vorba de exercitiile logice, care ii pun mintea la contributie…il ia cudurere de cap (nu il doare, dor ca se fofileaza). este extrem de ambitios nu se lasa pana nu ii iese ceva, cand construieste din cuburi, lego, puzzle, de cand a invatat sa se imbracea /dezbrace, incaltate, sa se pieptene, spele pe dinti, nu ma mai lasa pe mine decat maxim sa il ajut putin. este lenes cand e vb sa manace singur, ia cateva guri apoi se plictiseste si imi spune sa ii dau eu.dar nu sta la masa normal, adica e ba cu un picior sub el, ba tolanit pe spate si se apleaca pe farfurie dor sa bage lingura in farfurie, ba se joaca cu o masinuta. daca isi doreste sa se uite la tv (desi nu se uite doar sa ii dau drumul sa auda zgomot pe fundal)nu se uita nici la desene, decat la cateva clipuri muzicale pe mtv, sau vrea o masinuta, si nu ii dau voie pt ca este pedepsit fiinca face te miri ce dracii tipa, se tavaleste, uneori se loveste cu palmele in cap(nu se raneste, nu lasa nici urme -vreau sa spun ca palmele nu sunt date cu putere) spune intr-una nu vreau. chiar daca il las 10 min sa se linisteasca si apoi incep cu calm sa ii vorbesc sa ii explic de ce si cum pare ca nu ma asculta zice doar nu vreau. la gradi ne-a zis doamna ca ii loveste pe copii, nu rau, dar ii atinge, eu cred insa ca este un sistem de autoaparare, pt ca pana acum cateva luni cat am obserbat noi, daca sarea la el un copil mare mic nu conta si vroia sa il loveasca, baietelul meu doar se dadea un pas inapoi, nu facea si nu zicea nimc, intr-o zi am mers la gradi sa il iau la 12.30 dupa ce termina de mancat, si pt ca nu vroia sa mance si felul 2 doamna mi-a zis daca vreau sa intru in clasa sa ii dau eu, poate de la mine vrea. si am intrat si m-am asezat la masa lg copii. cu mine de fata un alt baietel il impungea in spate cu furculita si atunciu baiatul meu l-a impins (usor) sa se apere, iar doamna educatoare nici nu se uita, ea isi cauta cana de cafea, mancarea…ma gandesc daca ea nu ii supravegheaza corespunzator si poate l-a vazut de cateva ori pe baiatul meu aparandu-se de fapt nu lovind degeaba. mentionez ca in particular se joaca frumos cu alti copii, isi asteapta randul la diferite jocuri, nu vb neintrebat,doar ca este mai zbenguit. trenurile cu agresivitatea se intampla doar la gradi, cu neatentia la teme si acasa. si astfel eduactoarea a ajuns la concluzia ca are adhd. eu am citit cateceva despre adhd insa nu mi s-a parut intru totul in tiparul descris de diferitele articole. este singurul nostru copil, nu au fost probleme nici in timpul sarcinii, nici dupa nastere, in afara clasicelor laringite, faringite, muci de iarna nu a fost bolnav cu nimc, este perfect in grafic are 18,5kg, puternic, vesel mai mereu, mananca bine cand nu e bolnav,
    credeti ca are adhd? nu as vrea sa mai ajung la psiholog doar pt ca asa are impresia educatoarea, pt ca anul trecut cand ne-au sugerat diferite persoane ca ar avea autism , a fost chinuitor pt el, am petrecut jum de zi incontinuu in cab psihologic , a plans intr-una, iar pt adhd am citit ca se mai fac si investigatii medicale de sange, ecografii si alte minuni.
    va multumesc anticipat pt raspuns

    Răspunde

    • Buna ziua,
      Doamnă mi-aţi dat foarte multe informaţii de le-am pierdut şirul…
      Înţeleg că doamna educatoare consideră că este prea agitat şi agresiv şi vă recomandă să faceţi o vizită la psiholog. Am înţeles bine?
      Întrebarea mea este, mai face pe el, indiferent că este zi sau noapte?
      Vă rog să îmi spuneţi sincer, îi mai daţi câte o palmă din când în când, sau peste mâini, sau ridicaţi tonul la el?
      Dvs. vă certaţi cu tatăl copilului? Aveţi o relaţie bună? Mai participă cineva la educare şi îngrijirea lui?

      Răspunde

      • Posted by mirela on 3 ianuarie 2014 at 7:18 PM

        buna seara,
        imi cer scuze ca raspund cu inatarziere. baieteul meu nu mai face pe el nici ziua nici noaptea. este adevarat ca am luat la rand toate metodele auzite si nemaiauzite de disciplina , si ca uneori l-am mai lovit nu peste maini ci cate o palma la fund si dam am si ridicat tonul la el, ba alteori m-am si pierdut cu firea de ajungeam sa tip efectiv la el. la noi in casa nu pot spune ca este numai lapte si miere (eu si sotul vreau sa spun) dar nu tipam unul la celalat, nu ne batem nu ne injuram. avem discutii in contradictoriu si poate vina noastra desi tarziu ne-am dat seama a fost ca le aveam de fata cu copilul. nu ne-am gandit ca ei mai si trag cu urechea chiar daca nu lasa impresia. in cea mai mare parte din timp cand nu este la gradi sta cu mine, exceptand momemtele cand sunt la servicu (eu lucrez in ture, inclusiv noaptea, este un serviciu de urgenta care functioneaza 24/24 ore). atunci fie sta cu tatal fie cu una dintre bunici care locuieste cu noi in oras.

        Răspunde

        • buna seara,
          nu mi-aţi răspuns la întrebare, ce v-a spus psihologul?
          Părerea mea este că aveţi un serviciu dificil şi că probabil sunteţi foarte obosită şi nu mai aveţi răbdare.
          În ce priveşte copilul, puneţi greşit problema, copiii nu trag cu urechea, ei iau de bun şi drept model orice se întâmplă în jurul lor. Copiii nu sunt vinovaţi pentru discuţiile dintre părinţi, dar îi afectează direct.
          Practic comportamentul copilului este consecinţa comportamentului părinţilor. Ei sunt oglinda noastră, cu bune şi cu rele.

          Răspunde

  14. Posted by sia1 on 3 decembrie 2013 at 11:16 PM

    Buna seara Am un nepot de 23 de ani.Am stat impreuna cu ei pina a implinit 17 ani el fiind crescut mai mult de mine fiindca parintii lucrau.Mediul familial a fost unul f.bun,fara lipsuri fara certuri in casa.Ca fire era f.retras ,fugea de copii nu-i placeau jucariile.numai calculatorul.La 3 ani spunea alfabetul invers.A inceput sc.rezultate ?premiant .Cind a implinit 18 ani fiul meu respectiv tatal lui dintrun om sanatos in 2 luni a murit.Era anul cu bacul.La luat cu brio .Adat la fac de farmacie a luato si pe aia.Dupa primul an a intrat in depresie cu lipsa de concentrare.Se apuca de ceva dupa le lasa.Cind are ex.nu poate sa invete dect cu o zi inainte atunci intervenind frica ca nu mai are timp ,nu mai doarme si 24 de ore se pregateste si pleaca cheaun la ex.Nu poate dormii noaptea cu toate ca se simte f obosit.Chiar si cu somnifere.Dupa tratament de 1 an cu antidepresive este la fel are stare de anxietate puternica ,fuge de lume nu socializeaza ,vrea sc de soferi o incepe o termina dar nu da ex.,Ca sa nu insir prea multe se apuca de una si renunta imediat este f.dezordonat probleme cu timpul mereu in intirziere iar de curind i sa dat diagnostic de ADHD numai de atentie cuplata cu depresie.Mentionez ca a fost testat de 2 medici specializati in asa ceva.I sa dat stratera inca nu la luat ca trebuie aprobare de la cas.Va rog daca puteti spuneti-mi si mie cum trebuie sa ne comportam cu el sa il scoatem din starea asta? va multumesc anticipat Mentionez ca are prietena de 4 ani.

    Răspunde

    • Buna seara,
      este adult, nu este copil! În cea mai mare măsură depinde de el, dvs. puteţi doar să îl sprijiniţi.
      Eu pot să vă explic motivul pentru care ajuns aşa, dar nu cred că vă este de folos.
      Spuneţi-i să ia legătura cu mine şi o să încerc să îl ajut, fără acordul lui nu pot face mare lucru.Este foarte important în astfel de cazuri să spună ce simte, ce gîndeşte. El a avut o traumă puternică într-un moment foarte important din viaţa lui, este un băiat deştept, dar nu a reuşit să scape de durerea provocată de pierderea tatălui.
      Sunt convinsă ca dvs. faceţi tot ce puteţi pentru el, dar el are nevoie sa vorbească.
      Rugaţi-vă pentru el!
      .

      Răspunde

  15. Posted by cosmaciuc daniela on 26 noiembrie 2013 at 6:16 PM

    buna ziua am un baietel de 6 anisori care de micut este agitat, nervos vorbeste incontinu loveste copii la gradinita vorbeste urat adik tot ce nu este bine lui ii place cand incerc sa ii spun k nu este frumos ceea ce face cum vb imi spune sa il las in pace am incercat si cu pedepse adik sa il pun la colt sa il las fara jucarii fara desene si calculator dar tot la fel face la gradinita si anul acesta l-am dat la grupa zero si la fel aceleasi probleme nu asculta deloc profesoara se ridica din banca cand vroia el lua jucari si se juca pentru k el acasa aproape toata ziua se joaca cu jucarii si il mai iau cu mine si il mai pun si la putina treaba k am vazut k ii place are si puzzel-uri acasa si se straduieste sa le fac dar doar pe cele usoare cu putine piese a facut odata si un puzzel cu 100 de piese singur dar doar k i-am promis k ii dau ceva dupa ce il termina. Nu era atent la ceea ce spunea profesoara in clasa pt k am stat si eu acolo cateva zile la rand sa vad cum se comporta ii spuneam sa stea in banca si imi spunea aceeleasi cuvinte lasa-ma in pace sau dak ii spuneam k nu mai primeste nimik dak nu este atent la scoala intai incerca sa imi promita k o sa fie cuminte in ziua urmatoare si sa ii dau(calculator desene sa il las la bunicii)dar eu stiam k dak ii dau de toate in ziua respectiva va face la fel urmatoarea zi si am incercat si asa sa fiu drastica in fiecare zi sa il las fara nimik dar el tot isi gasea ceva sa se joace se juca cu mainile cu picioarele si se radea k el tot are cu ce se juca chiar dak eu il pedepsesc si in fiecare zi face orice k sa ma enerveze .Am mers cu el si la pshihologul scolii si am facut o ora l-a pus sa deseneze ceva si i-a pus niste intrebari si cand ii raspundea baietelul se uita la mine si mi-a spus k este dependent de mine si am intrebat-o pe doamna psiholog dak este hiperactiv si mi-a spus k nu pentru k a stat intr-un loc la masa si nu sa ridicat.doamna psiholog era si la alta scoala si nu am apucat decat o ora sa faca adik sa-l consilieze pentru k doamna profesoara mi-a spus sa il mai las la gradinita un an k el inca vrea sa se joace si l-am dus inapoi la gradinita acolo alte reprosuri k de ce l-am dus la scoala de ce nu am ascultat-o pe doamna educatoare cand mi-a spus k nu e pregatit pentru scoala dar pana la urma l-a primit inapoi si mi-a sspus k il primeste cu o conditie sa il duc la un logoped-psiholog care venea in gradinita pentru alti doi copii si am fost deacord si astazi dupa prima sedinta mi-a scris diagnosticele pe hartie doamna logoped-psiholog -ADHD(hiperactivitate),tulburare comportamentala,tulburare emotionala usoara.Sincer nu stiu ce sa mai cred cand celalant psiholog de la scoala mi-a spus k nu are hiperactivitate.M-am gandit si eu k ar avea dar are si alte simtome care arata k nu are pentru k are si momente cand este linistit dar foarte rare cei drept va rog sa-mi dat niste sfaturi ce ar trebui sa fac in continuare este normal k un logoped-psiholog sa iti de-a diagnostic clar de la prima sedinta?va rog sa ma sfatuiti ce sa fac.

    Răspunde

    • Buna ziua,
      raspunsul meu vine cam târziu, poate aţi şi rezolvat între timp.
      În primul rând aşi vrea să îmi spuneţi care este atmosfera din casă. Mai exact, cum vă înţelegeţi cu tatăl copilului? Cine mai participă la educarea lui, o bunică, etc? Ce limbaj folosesc cei din casă?

      Răspunde

  16. Posted by Iulia on 25 noiembrie 2013 at 6:11 PM

    Buna seara,

    O am deja scanata. Va intrebam cum v-o pot trimite dvs.

    Multumesc mult,

    Iulia

    Răspunde

  17. Posted by Iulia on 19 noiembrie 2013 at 9:14 PM

    Buna seara,
    Am reusit sa fac rost de desenul de la gradinita. Cum il pot trimite?
    Multumesc si numai bine!

    Răspunde

    • Buna seara! Puteti sa trimiteti fotografia desenului, o faceti cu un aparat foto si apoi o descarcati in calculator sau cu telefonul, dc aveti un mobil mai performant sau scanata. Cu bine! Doina

      ________________________________

      Răspunde

  18. Posted by Gabi on 9 noiembrie 2013 at 7:11 PM

    Buna seara!
    Sunt matusa unui baiat care are aproape 6 ani.
    Pana acum am considerat ca tot ceea ce face si spune se datoreaza faptului ca este copil, iar copiii sunt neastamparati si fac numai prostii. Dar am inceput sa cred ca totusi in cazul lui este vorba despre mai mult de atat.
    Parintii sunt divortati iar el locuieste cu sora mea. Tatal se intereseaza de el cand isi aduce aminte sau cand vrea sa se laude la prieteni ce tata bun e el (si nu glumesc deloc cu aceasta afirmatie). Eu consider ca este un copil prea rasfatat: atat parintiii cat si bunica materna (singura pe care o cunoaste desi ambii bunici paterni sunt in viata, dar nu s-au interesat niciodata de singurul lor nepot) i-au facut toate mofturile. Ca atare copilul nu stie sa fie politicos de niciun fel. Cand cere ceva nu stie decat sa spuna: da-mi aia, fa-mi aia, vreau aia. Nu spune te rog, multumesc, iarta-ma, scuza-ma decat daca i se atrage atentia si atunci o spune pe un ton fie rastit fie “lesinat”. Singurul lucru pozitiv pe care l-am observat in urma cu cateva zie este ca atunci cand stranuta si i se spune “noroc” sau “sanatate” a inceput sa raspunda cu “multumesc”.
    Prost nu este dar pur si simplu in momentul in care il pui sa spuna alfabetul sau sa numere spune fie ca nu poate fie ca nu vrea si incepe sa se smiorcaie. Si asta cu toate ca a scris de nenumarate ori si alfabetul si numerele. Jucariile preferate sunt masinutele si revistele cu masini pe care le ia cu el peste tot: la masa, la gradinta, la somn, la plimbari daca i-ai spus ca nu are voie cu masina sau cu revista pe masa cand manaca incepe sa se smiorcaie. Cand i se cere sa faca ceva, de genul sa isi stranga lucrurie cu care a umblat sau sa se duca sa se spele pe maine, raspunsul lui invariabil este “de ce?”. Vorbeste non-stop, probabil ca doar in somn nu vorbeste (desi nu m-ar mira daca ar vorbi si in somn). Daca esti ocupat, mai ales cand vorbesti la telefon sau cu alta persoana incepe si el sa vorbesca tare si sa traga de tine pe motiv ca vrea sa te intrebe ceva sau are nevoie de ajutor (asta se intampla DOAR cand vorbesti la telefon sau cu altcIneva). Faptul ca vorbeste nu e o problema, problema e ca vorbeste foarte tare si de cele mai multe ori fara sens.I se spune din cinci in cinci minute sa taca, sa faca liniste, sa mai ia o pauza de la vorbit…tace pentru cel mult 5 secunde dupa care o ia de la capat cu vorbitul. Repeta cuvinte doar de el stiute pana te aduce la exasperare, are anumte ticuri care apar din senin (de exempu se leagana de pe un picior pe altul, iar mai nou a inceput sa se uite la tine si sa caste gura mare si sa scoata diverse sunete ca si cum ar fi un animal, inclusiv sa ridice mainile sau una daca cealata este ocupata cu ceva ceea ce ma duce cu gandul la un unu urs care sta in 2 labe si ameninta). Alta probelma legata de vorbit este faptul ca nu vorbeste corect. Sunt litere pe care le poceste sau pe care nu le pronunta (de exemplu spune “d” in loc de “g” iar pe “r” nu il spune deloc). Singurul pe care reuseste sa il spuna dintre cele pe care le pocea este “c-ul” care pana de curand era “t”.
    Probabil (de fapt mai mult ca sigur) la taote acestea au contribuit si contribuie in continuare “cu succes” parinti care din punctul meu de vedere numai parinti nu pot fi numiti. Daca unul zice “hais” celalalt zice “cea”. Daca unul face ceva pentru copil (si in general mama este cea care mai misca cate un deget pentru copil) celalalt se apuca sa critice ceea ce a facut primul. Si pentru ca tabloul sa fie intreg ambii parinti tipa la el iar mama injura de fata cu el. Cu sora mea vorbim degeaba (atat eu cat si mama mea sau oricine altcineva care incearca cat de cat sa schimbe ceva in bine la copil) pentru ca tot ca ea face. I-am sugerat sa mearga cu copilul la psiholog pentru ca are niste probleme. Raspunsul ei a fost ceva de genul “lasa ca la gradinita sunt altii si mai si sau copilul este normal”. Medicul pediatru l-a trimis la psiholog pentru ca face pipi in pat atat la gradinita cat si acasa. A fost o singura data (pe motiv ca este prea scumpa o sedinta) desi medicul psiholog a spus ca e nevoie de mai multe sedinte pentru a afla care este problema.
    De asemenea am observat ca nu reactioneaza decat atunci cand ridici tonul la el. Daca ii spui ceva cu vorba buna e ca si cum nu ai fi acolo, practic te ignora si are anumite momente in care am impresia ca face ceea ce face doar ca sa te enerveze.
    Nu stiu ce altceva sa mai spun legat de situatia nepotului meu. Ce mi-am mai amintit este ceva de cand copilul avea vreo 3 ani. Era la bunica acasa (asta se intampla in general seara) si daca statea pe scaun sau pe fotoliu incepea sa se legene violent (astfel incat se lovea cu spatele sau cu capul de speteaza) repetand intr-una “vine mama, vine mama”. Indiferent ce faceam sau spuneam nu inceta. Venea maica-sa acasa, inceta pe moment si pe urma incepe cu “vine tata vine tata”, astfel incat nici maica-sa nu reusea sa il linisteasca.
    Ar mai fi multe de spus. De exemplu nu sti cand spune adevarul sau cand minte, daca ceva nu ii iese se enerveaza si incepe sa urle ca din gura de sarpe, din senin te trezesit ca da in tine (asta e valabil mai ales pentru bunica), se contrazice cu tine chiar daca nu are argumente (pe sistemul “e asa pentru ca asa zic eu”). Si multe altele de genul acesta. Nu poate sa faca nimic fara maica-sa: daca este trimis sa se spele pe maini, sa se culce, sa manance etc raspunsul lui este “dar mama nu vine?” sau “sa vina si mama”. In plus nu site sa faca mai nimic singir. De exemplu nu stie sa se imbrace sau sa se dezbrace singur, sa se incalte, sa se descalte erc.
    Vreau sa stiu daca am motive de ingrijorare sau este ceva normal pentru un copil care creste in asemenea “familie”
    Multumesc anticipat pentru raspuns.

    Răspunde

    • Bună seara!
      Mi-aţi dat suficient de multe detalii încăt să îmi fac o părere clară despre situaţie.
      Este o problemă des întâlnită în zilele noastre, o familie dezbinată, cu un copil împărţit între mamă şi tată. Părinţii, au lăsat responsabilitatea îngrijirii şi educării copilului pe umerii bunicii, iar bunica nu mai răzbeşte între toate problemele.
      În ce priveşte copilul, nu cred că putem vorbi de boală, sau mai bine zis nu încă, dar dacă lucrurile vor continua în modul acesta sigur va dezvolta o tulburare de comportament.
      Toate gesturile despre care mi-aţi pomenit şi comportamentele lui sugerează că are o problemă de afectivitate, în sensul că nu primeşte afecţiune nici din partea mamei nici din a tatălui.
      El a înţeles în mod inconştient, de la vărsta de 3 ani că este o problemă cu parinţii lui, cu sufleţelul lui mic el încerca să îi reunească, de aceea îi chema când pe unul când pe celălalt cu “vine mama…, vine tata…”, ei nu au înţeles nici atunci şi nici acum.
      Un părinte sănătos, echilibrat şi responsabil înseamnă un copil sănătos. Vinovaţi de situaţia creată sunt în primul rând părinţii, ei nu au conştientizat că au un copil, că acesta a crescut şi că principala lor obligaţie şi îndatorire este să îl crească şi să îl educe.
      Cine ar trebui să ia atitudine? Mama, în primul rând, ea este cea mai apropiată de copil şi cea mai în măsură să îl ajute. Bănuiesc, că şi legal vorbind, copilul a fost lăsat în custodia mamei, mă înşel?
      Personal, aş recomanda terapie la psiholog, atât pentru mamă căt şi pentru copil.
      Încă nu este târziu, lucrurile se mai pot repara, mama îşi poate lua rolul în serios, poate depăşi trauma provocată de divorţ, iar apoi să restabilească o relaţie bună cu copilul bazată pe iubire şi respect.
      Sper că vor găsi Lumina necesară…este vorba de salvarea unui copil!

      Răspunde

      • Posted by Gabi on 23 noiembrie 2013 at 12:58 PM

        Buna ziua,
        Vreau sa va mutumesc pentru raspuns. Aveti dreptate cand spuneti ca acest copil nu prea are parte de afectivitate, cu o mama care mai mult tipa la el in loc sa aiba grija de el si cu un tata doar cu numele. Voi incerca sa o conving pe sora mea sa mearga la psiholog si sa continue sa duca si copilul la psihlog dupa cum i-a recomandat medicul pediatru. Inca o data multumesc si urati-mi noroc ca sa pot fi convingatoare.
        Numai bine va doresc!

        Răspunde

        • Au fost cazuri mai grave decât acesta şi s-au rezolvat. E nevoie de un pic de buna-voinţă din partea mamei; ea încă nu s-a acomodat cu ideea că este divorţată şi ca atare nici cu responsabilitatea creşterii şi educării copilului. Încă mai sunt speranţe, dar, la psiholog şi mama şi copilul!
          Domnul să vă ocrotească!

          Răspunde

  19. Posted by peggy123 on 4 noiembrie 2013 at 9:40 PM

    Buna ziua.
    Va multumesc din inima pentru raspuns. O sa va raspund si eu la intrebarile dvs pt a face imaginea si mai clara.
    Eu ca persoana sunt destul de calma, insa munca cu copiii de mai bine de 10 ani si-a pus putin amprenta si pe reactiile mele, care cateodata-poate mai des, sunt reprezentate de iesiri neviolente, dupa care de calm intens si de regret. Imi dau seama imediat cand gresesc, insa abia dupa ce fapta e comisa. Inutil sa va mai spun ca rabdarea cu care lucrez acum cu cel mic e cateodata pusa la incercare, insa incer din rasputeri sa ma abtin.
    Predau engleza si la clasa lui, orele sunt incantatoare, cantam, dansam, coloram vorbim! Insa cateodata cel mic are efectiv cate o obsesie- de ex. ca cutare copil din clasa nu e prieten cu el si cade intr-o reverie adanca, fara a mai fi atent la altceva decat asta. La ora avem reguli, eu sunt doar teacher si daca doreste ceva ridica mana. Nu-l favorizez, insa sufar in sinea mea cand pun intrebari si desi stie raspunsul, nu raspunde pt ca e neatent. La alte ore, dupa spusele invatatoarei, fie isi scapa pe jos un stilou/liniar/radiera, etc, fie il striga pe cate un coleg- pe care il exaspereaza cu insistentele lui, fie viseaza. Cu toate acestea caietele de lucru sunt efectuate corect si cred ca in totalitate. De retinut retine usor, insa nu are curaj sa spuna. La engleza am invatat in 4 sapt 6 cantecele , o poezie si zilnic acasa muuulte cuvinte in engl/germana. La scoala insa neatentia il fura si nu retine nimic. Cand il iau de la scoala ii rog sa-mi povesteasca cu orarul in fata ce a facut la fiecare ora si de cele mai multe ori nu retine.
    Ca si om mic social, in relatiile cu altii e obsesiv, adica il obsedeaza cate un coleg pe care nu-l mai lasa in pace. Acel copil ajunge satul de el, il jigneste, chiar il loveste(am vazut eu asta) si el tot nu renunta. Daca il intrebi de ce…el zice ca tine la el si gata.
    De responsabilizat…abia am inceput. Bunicii au fost mereu responsabili de treburile lui…si uite asa am uitat ca acest copil creste si ca nu mai e copil mic. Sa va mai spun ca bunica si acum ii da pe furis de mancare ea? Sau ca bunicul il imbraca? E o lupta pierduta, ei sunt batrani si nu se mai pot schimba. Iar noi avem cateodata nevoie de acest ajutor si trebuie sa invatam noi copilul sa spuna -fac singur! Da, am facut muuulte greseli, chiar si noi il vedem neajutorat si impiedicat si impulsiv, asadar e greu sa pui pe umerii aceia mici niste poveri care…credem noi sunt grele.
    Inca o data: e greu la scoala. Clasa lui e buna, copiii cuminti si linistiti, atenti si interesati. El e cumva la polul opus. Si nu stim cum si ce sa facem. Medicamente nu mai vrem. Poate o terapie? Va multumesc din nou pt ceea ce faceti!!!! Cu mare drag si recunostinta!!! R.

    Răspunde

    • Buna seara!
      Părerea mea este că aveţi un copil bun şi iubitor. Din ce îmi spuneţi, pare întru totul sănătos, de ce ar avea nevoie de medicamente?
      În general, copiii sunt reflexia părinţilor şi a familiei din care provin, sunt ca o oglindă. Comportamentul lor vorbeşte despre modul cum sunt trataţi acasă.
      Eu v-aş sfătui să îl mutaţi la o clasă unde să nu predaţi dvs. Chiar dacă dvs. încercaţi să fiţi cât se poate de obiectivă, el este copil şi în situaţia dată, percepe şcoală ca o prelungire a familiei. Ştie că are anumite drepturi pe care ceilalţi colegi nu le au.
      Este o problemă de educaţie, în cazul lui şi de atitudine. Uneori, şi se întâmplă deseori, excesul de iubire din partea familiei devine dăunător copilului. El vrea să crească, are nevoie să crească, dar iubirea bunicilor şi a părinţilor îl ţin pe loc în dezvoltarea lui emoţională. În esenţă este vorba de ultraprotecţie. Aşa cum v-am mai spus trebuie responsabilizat, implicat în diverse acţiuni şi restricţionat dacă nu le duce la bun sfârşit (de la jocuri, tv sau calculator)
      Ataşamentul acesta exagerat faţă de alţi copii este specific unei vărste mai mici, el nu are comportamentul de relaţie specific vărstei lui, tocmai pentru că este tratat ca şi cum ar fi mai mic. Spuneţi că ajunge să fie bruscat de colegii lui şi cred că aşa este; aceasta se întâmplă pentru că nu are un sistem de apărare dezvoltat sau în dezvoltare, aşa cum ar fi normal.
      Lăsaţi-l să crească!
      Încurajaţi-l să facă tot felul de lucruri, să spele farfurioara după ce a mâncat, să îşi ducă ghiozdanul, să pună de mâncare pisicii, să ducă gunoiul, să vă ajute să ştergeţi praful, să se spele singur etc. Iar apoi, lăudaţi-l că este un băiat mare şi puternic. Are nevoie să îşi dezvolte încrederea în sine, culvaţi-i-o!

      Răspunde

  20. Posted by peggy123 on 1 noiembrie 2013 at 5:06 PM

    Buna ziua.
    Citesc CU INCaNTARE SI MULT RESPECT fata de dvs cele de mai sus si ma minunez: oare mai exista si oameni ca dvs??? Incep prin a va ruga sa nu lasati balta acest site…suntem atat de multi, neajutorati si disperati!
    Dati-mi voie sa continui cu povestea noastra si a fiului nostru, diagnosticat de la 5 ani cu ADHD. Imediat dupa diagnosticare a luat 1 an jumatate Stattera, Mentat si Omega3, insa am hotarat sa renuntam din proprie initiativa, sperati de efectele adverse posibile ale medicamentului pe termen lung. El are 7 ani acum si merge la scoala in grupa pregatitoare. L-am mai amanat un an, punandu-l sa o repete, asteptand infrigurata maturizarea aceea de care vorbeste toata lumea.
    Razvan a fost de la inceput un copil vesel, extrem de afectuos si energic. La gradi nu avea decat un singur prieten, extrem de rasfatat si nu facea toata ziulica nimic. Se fugareau toata ziua. Nu reguli, nu desenat/colorat, etc.Acasa avea program cu mine-mama si cu bunicii, insa desenatul si decupatul sunt si acum limbi straine pt el. Din start spune ca e greu si o lasa balta. La scoala am facut greseala sa-l dam la o scaoal de rit franciscan, cu reguli dure si prof extrem de severi. A simtit din prima si nu a vrut-o din prima zi. Nu a facut nimic acolo, era inactiv si visa in permanenta. Se fugarea in pauze. L-am retras si l-am mutat la scoala mea-eu sunt prof. Aici a fost ok pana acum pentru doar s-au jucat.
    Cand e vorba de scoala se mobilizeaza greu. Ba isi scapa ceva pe jos, ba repeta la nesfarsit numele unui coleg pe care-l place. Ca prieteni il obsedeaza doar unul, care are un comportament gresit si de la care copiaza acest comportament. Nu e violent deloc si chiar se apara daca se mai imping. E obsedat de unele lucruri: cu jucariile nu se joaca decat putin, in schimb le tot schimba bateriile, e obsedat de 2 copii din clasa, sufera mult daca acestia nu spun ca sunt prieteni cu el, face boacane diverse desi promite schimbarea si isi cere scuze la nesfarsit, promitand din nou, fara rezultat, nu suporta sa fim suparati pe el..ne spune la nesfarsit”” esti suparat? te rog iarta-ma” pana o facem…
    Cat priveste cunostintele lui, stie de toate, scrie, citeste, de vorbit a vorbit pe la 4 ani, fara ajutor. Cunoaste engleza si germana fff bine, le studiem intens in fiecare seara. E stangaci la desenat si la orice sport…
    Nu stiu ce sa va mai povestesc. In mintea mea se invart toate si as vrea sa fi fost oarecum coerenta pentru a va face o imagine. Va rog sa-mi spuneti ce as putea face pt a-i imbunatati atentia la clasa si mai ales pt a-l linisti in timpul orelor/in afara lor. Va multumesc mult!!! Toate cele bune!

    Răspunde

    • Buna seara,
      Într-adevăr mi-ați dat foarte multe informații, dar o să încerc să le ordonez.
      E vorba despre un deficit de atenție sau mai degrabă de un copil isteț care a înțeles că adulții pot fi manipulați.
      Spuneți-mi cum este copilul comparativ cu ceilalți copii de vârsta lui? Ce note sau calificative are? Știe poezii? Cântă? Îl implicați în treburile casnice? Îl responsabilizați?
      Referitor la maturizare, chiar m-ați făcut să zâmbesc. Prea curând nu va veni maturizarea, mai aveți de așteptat cel puțin 10-15 ani.
      Nu vă supărați că vă spun, dar faceți o greșeală frecventă a părinților. Dacă îi refuzați ceva așa să rămână indiferent de insistențe lui și scuze, NU să rămână Nu și Da să fie Da!
      Faceți o listă cu lucruri la care poate participa, de ex. să spele farfuriuța după ce a mâncat, să își facă patul, abia apoi îl felicitați.
      Dacă nu desenează bine nu este problemă s-ar putea să facă alte lucruri, căutați-le!
      Dvs. cum sunteți? Ce temperament aveți? Știați că în mare parte temperamentul se moștenește, ce predați?
      Ce face efectiv în timpul orelor, pentru care considerați că este neliniștit? Predați și la clasa lui?
      Cu bine! Pace și liniște, vă doresc!

      Răspunde

  21. Posted by Cristina on 30 octombrie 2013 at 3:46 PM

    Buna ziua, sunt mama unui baietel de 5,3 luni. Intodeauna a fost agitat, inca din burta. Primele luni de viata a fost in regula, de pe la 5 luni a inceput sa fie agitat, dar de fiecare data speram ca peste un an va fi mai bine. A inceput gradinita la 3 ani, la stat , unde nu a fost bine, batea copii, agitat, nu statea locului. Am fost atenta cu educatorea si s-a aratat mai indulgenta, mai tarziu mi-a recomandat un ajutor de specialitate. Am luat copilul si l-am dus la particular, la inceput a fost bine, dar pe urma iar, batea copii, deranja, zmulgea, rupea. Urmatorul an l-am dus la socrii in provincie si a mers acolo la grad, primele zile, copil model, dupa la fel, si aici ne-au recomandat ajutor de specialitate, a venit cineva si lucra cu el acasa 2 de 2-3 ori pe saptamana. Am intrerupt din diverse motive. La socrii era violent cu animalele, cu soacra, tavalit , aruncat,etc. inchipuitiva ca face tot ce v-au scris toti parintii la un loc si mai mult. Ni s-a spus ca face asa ca duce lipsa parintilor, l-am adus acasa, am renuntat la servici, sunt a lui toata, nu s-a schimbat nimic. A inceput gradinita, evident , ca nu le-am spus de problemele lui, ca si asa , abia l-au primit. Face ce stie el sa faca, vin parintii in fiecare zi sa se planga de el, gradinita este excelenta, si cea din provincie era, net superioare celei particulare, unde a fost si acolo bine. Iar mi s-a recomandat ajutor de specialitate, unde a fost diagnosticat in urma testelor cu ADHD cu impulsivitate si nu mai stiu ce. Acum facem logopedie, tratament homeopat si ii mai dau ulei din ficat de cod.
    Nu am mentionat ca bate copii de cand s-a rdicat in picioare, mari , mici tot ce prindea, cu motiv,fara motiv. El e un copil bine dezvoltat, cu o memorie fantastica, mi s-a zis de peste tot. Vorbeste bine, are un vocabular bogat si elevat. Are raspuns la orice, ceea ce nu e un lucru bun, pt ca e obraznic. La gradi vb urat,: prosta, imputiti si chestii ca acestea. Vreau sa mentionez ca traieste intr-un mediu stabil, plin de iubire si fara lipsuri.. V-am scris pt ca azi am plecat cu lacrimi in ochi de la gradi unde se vede ca nu-l mai vor ,si pe buna dreptate, cand lipseste, e raiul pe pamant, cum s-a exprimat o mamica mai sus. Imi este mila de el, pt ca dincolo de acest adhd este un copil iubitor si cu potential, si isi doreste prieteni, dar din cauza comportamentului este marginalizat, iar el raspunde cu violenta. Va scriu cu lacrimi in ochi , dar mai ales in suflet, ma simt neputicioasa.

    Răspunde

    • Buna seara,
      Din cele pe care le scrieți înțeleg că sunteți tare necăjită…și e o situație delicată în care sunteți asaltată de parinți, de copii, de educatori și poate chiar și de familie și mă întreb cum le faceți față?!
      O să vă pun câteva întrebări și vă rog să fiți sinceră. Care este atmosfera de la dvs. din casa? Se țipă, se înjură? Cum vă împăcați cu soțul? Dar cu socrii?
      Cum se împacă copilul cu tatăl lui? A fost sau este bătut? Cine îl duce și îl aduce de la grădi? Ce tratament homeopat urmează? De ce face logopedie?
      Care este poezia pe care o știe cel mai bine? Dar cântecelul? Care este mâncarea lui favorită?
      Nu vă pierdeți speranța!

      Răspunde

  22. Posted by Iulia on 23 octombrie 2013 at 6:50 PM

    Buna seara si inca o data, multumesc din suflet!
    Cuvintele dvs. imi redau linistea si totodata speranta ca dragostea invinge. Chiar si in relatia cu copiii. Voi merge cu recomandarile dvs. la gradinita.
    Chiar saptamana trecuta a facut la gradinita desenul “familia mea”. Erau ceva ca niste siluete de “alieni”, glumesc :) , patru la numar, pe care am pus o sa le numeasca si mi a spus: “asta cu coronita esti tu mami( era cea mai mare silueta si se afla frontal), asta sunt eu( se afla imediat in spatele siluetei care a spus ca sunt eu si era mai mica dar nu cea mai mica), asta e tati ( cea mai mica silueta si se afla in drapta siluetei ei), si aici e catelul nostru ( era cam de marimea siluetei ei, dar ceva mai indepartata de restul siluetelor. De precizat ca la catelul nostru am renuntat la scurt timp dupa ce am luat o definitiv la noi pe fetita noastra pentru ca il teroriza efectiv, nu la modul agresiv, ci modul sacaitor, impulsiv, ceea ce ma panica gandindu ma ca el ar putea riposta, el fiind tie mare, un lup alb. Aceasta renuntare a adus multe lacrimi pe chipul meu si un sentiment vesnic de vinovatie, ceea ce a fost foarte evident pentru fetita noastra.) daca am ocazia, va voi trimite si desenul.

    Va doresc o seara frumoasa,
    Cu drag,
    Iulia

    Răspunde

    • Bună seara,
      Din ce îmi spuneți desenul pare ok în mare, o să vedem detaliile.
      Încercați să scăpați de reproșul pe care vi-l faceți legat de câine, simt că vă apasă încă acest gând. Ați luat o hotărâre atunci, acum nu mai contează. Nu poate să vă spună nimeni dacă a fost bună sau rea.
      Copila dvs. e sensibilă și vă preia o parte din stări în mod inconștient, ați întrebat-o de ce apare și câinele în desen? Explicați-i că el nu mai face parte din familia voastră acum….spuneți-i o poveste, copiilor le plac teribil poveștile ….cum că un copil, undeva, avea mare nevoie de un câine pentru că părinții lui nu aveau suficient timp și el nu putea să stea singur…și cine știe dacă nu este chiar adevărat?! Este o idee, deculpabilizați-vă și eliberați și copilul de legătura cu câinele…
      Pace și speranță!

      Răspunde

  23. Posted by Iulia on 19 octombrie 2013 at 9:03 PM

    Am omis sa spun ca este dezvoltata fizic adecvat varstei si ca nu este diagnosticata cu nici o afectiune.

    In urma administrarii Rispileptului s-au observant schimbari in bine atat comportamental cat si afectiv/emotional. Dar au trecut mai mult de 3 luni de la administrare si conform prospectului nu trebuie administarat copiilor sub 5 ani si nu mai mult de cateva saptamani,

    multumesc mult!

    Răspunde

    • Buna seara,
      Din ce spuneți dvs. reiese că d.p.d.v. cognitiv copilul este bine, singura problemă este cea cu hiperactivismul.
      Sunt diverse metode de lucru cu astfel de copii la grădiniță, cum ar fi condiționarea urmată de excludere (de ex. dacă nu participă la o anumită activitate va fi exclusă la următoarea ); separarea pentru scurte momente; alteori li se dă rolul de lider în activități, să îi supravegheze pe ceilalți și să îi ajute. Ceea ce aș dori să se înțeleagă este că aceste metode nu se aplică sub formă de pedeapsă ci ca reguli; copilului i se explică exact așa, uite astea sunt regulile într-o grădiniță astfel ca toți copiii să fie mulțumiți și fericiți. Uneori se scriu sau se desenează simboluri în acest sens și se agață pe pereți.
      Am mai văzut la o creșă o astfel de situație cu un copil care nu dormea; ei aveau mai multe încăperi și personal suficient așa că mutau copilul care nu dormea în altă cameră în timpul cât ceilalți se odihneau.
      Mersul pe vârful picioarelor; asta chiar nu este o problemă! Când era micuț, băiatul meu mergea tot așa, iar eu mă distram spunând că o să îl fac balerin…iar acum are 43 la picior și calcă cu toată talpa.
      Cele mai multe cazuri de ADHD sunt din rândul băieților, apare mai rar la fete, iar în timp se vindecă odată cu avansarea în vârstă sau dacă nu, o să fie un adult mai activ. Există și adulți cu adhd și sunt chiar persoane publice.
      Referitor la Rispolept, repet, madicul care i l-a recomandat hotărăște.
      Altfel, dacă sunteți o persoană religioasă, indiferent de religia de care aparțineți nu evitați să acționați și în acest sens. Permanentizarea legăturii cu Dumnezeu aduce liniște și echilibru.
      Cu dragoste și din dragoste se rezolvă multe lucruri, fetița nu a ajuns întâmplător în familia voastră și căci nimic nu este întâmplare pe lumea asta!
      Poate odată, când dorește cea mică, să facă un desen cu titlul Familia mea și să mi-l trimiteți.
      Numai bine vă doresc și țineți-ma la curent!

      Răspunde

  24. Posted by Iulia on 15 octombrie 2013 at 1:31 PM

    Buna ziua,

    Am parcurs comentariile anterioare si in explicatiile dvs. am gasit o parte dintre rspunsurile de care aveam nevoie. Sunt foarte multumita de felul in care abordati toate situatiile descrise si indraznesc sa va abordez si eu.

    Sunt mamica adoptiva a unei fetite de 4 ani si 5 luni. Am cunoscut-o la varsta de 2 ani si timp de 3 luni am luat-o in weekend la noi, iar la 2 ani si 3 luni n-au incredintat-o in vederea adoptiei. Inca de la inceput fetita a manifestat hiperactivitate cu deficit de atentie, intarziere cognitiva de aproximativ un an, tulburare de opozitie si tulburare reactiva de atasament ( se poate intelege de unde). Din istoricul fetitei stim ca s-a nascut dintr-o fata de 22 ani, fara locuinta, infestata cu sifilis, care nu s-a transmis fetitei dar i s-a facut tratamentul standard pentru astfel de situatii. Primele 3 luni de la nastere si le-a petrecut in spital din cauza unei dizenterii, dupa vindecare a fost preluata de un asistent maternal si crescuta in familia acesteia, unde exista si fetita naturala a sotilor, in varsta de 4 anisori.
    Fetita este evaluata trimestrial de un psihiatru care ne-a confirmat diagnosticul de ADHD. La indicatiile medicului am inceput o forma de terapie comportamentala acasa si administrarea unor hemeopate ( tonotil, Pure DHA, Alinan Kids, Sedatif PC), iar suplimentar 0,25 Rispolept cu care am fost mai greu de acord. Deja au trecut 3 luni de la inceputul administrarii Rispoleptului si acasa lucrurile decurg in limitele normale pentru varsta si temperamentul ei. La gradinita insa, avem “probleme”. Se concentreaza greu pe sarcini, este impulsiva, opozitionista, nu vrea sa doarma la pranz si deranjeaza si somnul celorlati copilasi, etc. Gradinita este de stat, copii in grupa sunt aprox 25 zilnic, una dintre cele doua dne. educatoare este foarte implicata si face eforturi supaomenesti… Stiu ca este recomandat sa fie data la o gradinita privata, unde numarul copiilor este redus( am avut-o pana la varsta de 3 ani la astfel de gradinite si existau aceleasi probleme care au dus la ignorarea ei si implicit la o slaba dezvoltare cognitiva, sociala, emotionala), din pacate acum nici nu ne-am permite o gradinita privata.
    Urmeaza sa facem si o EEG, imediat ce facem rost de banuti si pentru aceasta.
    Ce putem face mai mult?

    Va multumesc si astept un raspuns!

    Iulia

    Răspunde

    • Buna ziua,
      În primul rând, vreau să vă mulțumesc pentru încrederea pe care mi-o acordați.
      În cazul copiilor adoptați, problemele sunt și mai complexe decât pentru cei cu părinți naturali. Fiecare dintre noi ne naștem cu un fond genetic pe care îl preluăm de la părinții noștri, de la bunici și chiar de la străbunici, așa că vă dați seama în cazul fetiței dvs. cît de complicate sunt lucrurile, ea vine cu anumite tare ereditare moștenite, la care se mai adaugă și tot complexul situației. Să nu disperați, orice pe lumea asta are o rezolvare, cu dragoste, cu încredere și cu înțelepciune!
      Faptul că face o terapie combinată cu homeopatie este un început bun. Referitor la Rispolet, nu știu ce să vă spun, dacă medicul psihiatru a considerat că este necesar încercați și dvs. un timp ți vedeți cum se comportă, mai concret dacă observați îmbunătățiri sau nu; chiar ar fi bine să vă notați ce schimbări ați observat în timp. Personal, nu sunt adepta medicamentelor, dar cum noi oamenii suntem un chimism întreg, uneori este bine așa.
      Aș vrea să îmi răspundeți la căteva întrebări:
      – Din punct de vedere somatic este diagnosticată cu vreo boală? Fizic, este dezvoltată corespunzător vărstei? Comparativ cu alte fetițe de seama ei cum vi se pare?
      – Care este atitudinea ei față de dvs.? Cum se adresează, cu ,,mama,, si ,,tata,,? Răspunde la îmbrățișări, la mângâieri? Se bucură cînd vă revede după mai multe ore? Își recunoște colegii de la grădiniță, le pronunță numele?
      – Cum este limbajul? Ce bagaj de cuvinte are? Poate formula propoziții? Recunoaște culorile? Desenează ceva? Poate spune o poezie scurtă? Cifrele?
      Cam atît pentru moment. Nu am știut că EEG se plătește, chiar și cu trimitere de la medicul de familie sau recomandare de la psihiatru?!
      O zi frumoasa!

      Răspunde

      • Posted by Iulia on 19 octombrie 2013 at 1:09 PM

        Buna ziua si multumesc din suflet pentru raspuns.

        Voi raspunde intrebarilor dvs.
        Fetita noastra este iubitoare si solicita permanent atentia si dragostea noastra. Este dificil sa faci altceva in prezenta ei :)
        Isi face “griji” de fiecare data cand plecam si ne intreaba daca si cand ne intoarcem. De fiecare data o asiguram ca. E intoarcem cat de repede putem pentru ca ea este fetita noastra si ca o iubim foarte mult.
        La fiecare gradinita in parte, s a imprietenit cu ceilalti copii fiind foarte sociabila; are tendinta de a i proteja pe ceilalti chiar daca uneori din impulsivitate ii mai accidenteaza( imbratisari puternice, luat de manute si mers prea repede, etc). Si a manifestat parerea de rau cand am fost nevoiti sa schimbam gradinita, pentru ca nu si va mai vedea colegii. Cunoaste numele colegilor, ii recunoaste in orice situatie, vorbeste despre ei, le recunoaste si parintii..etc.
        Limbajul este dezvoltat normal pentru varsta ei desi pronuntia unor litere, sunete, inca este deficitara( in special f, v, s, j ) . Facem logopedie de doua ori pe saptamana.
        Recunoaste culorile uzuale, mai greu sunt recunoscute cele ce provin din combinatii de culori.
        Deseneaza “abstract” . Ea explica amanuntit ceea ce a desenat :)
        Stie cantecele si poezi, chiar si in engleza. Numara pana la zece in romana si engleza. Cifrele sunt inca o dilema, ne straduim inca. Cu literele este mai prietenoasa. Le recunoaste usor spunand de unde provin( t de la tati, v de la vladut( dadut in pronuntia ei).
        Cu siguranta EEG se poate face “gratuit” dar este conditionat de evaluari, analize, investigatii, care ne ar costa mai mult decat efectuarea acestuia la privat. Se doreste efectuarea EEG pentu mersul pe varfuri care predomina atunci cand este grabita, agitata.. A urmat si un program de kinetoterapie care nu a avut rezultat.

        Inca o data, va multumesc!

        Răspunde

  25. Posted by Doina on 14 octombrie 2013 at 11:00 AM

    Buna ziua.Am un baietel de 4ani,inscris la gradinita din aceasta toamna.Este un copil vioi,ascultator cand vrea,socializeaza cu copii de orice varsta.In prima zi de gradinita intreband educatoarea cum s-a comportat,mi-a spus ca poate va fi ceva problema cu el pt ca smulgea jucariile din mainile celorlalti copii si alearga toata ziua.Specific faptul ca este la gradi de la 8.30-12.30.A doua zi de gradi a fost mai linistita fata de precedenta(baiatul a fost dus de micut in parcuri,la cumparaturi impreuna cu noi,locuri de joaca)Acum dupa aproape o luna de gradi,d-na educatoare mi-a spus ca nu e atent la activitati,nevrand sa coloreze,sa raspunda la intrebari sau sa cante dand fuga doar la jucarii.Mi-a recomandat sa merg cu el la un dr.specialist.Mentionez ca baiatul meu stie toate literele,chiar citeste,numara bine pana la 20 si din10 in 10.Are acasa o gramada de jucarii,carti cu animale,cu povesti,de colorat,citim impreuna,dar si acasa daca il pun sa deseneze spune nu pot si-mi da mie creionul zicand,,deseneaza mami,,iar eu ii pun creionul im manuta si incercam impreuna incurajandu-l.Se poate sa fie un copil cu adhd?Trebuie sa consultam un medic specialist sau mai incercam cu frumosul?In timpul sarcinii nu am avut probleme(nu suntem genul de oameni care sa ne stresam sau enervam din orice)nu fumez,nu am baut alcool,nu beau cafea,doar un pic de ciocolata din cand in cand.Multumesc anticipat..

    Răspunde

    • Buna ziua,
      Din ce înțeleg eu problemele sunt: că nu participă la activități cu ceilați copii și că ,,alergă toată ziua,,.
      Nu cred că este vorba de probleme serioase, ci cred mai degrabă că aveți un copil cu mai multă energie, în condițiile în care din punct de vedere fizic este în regulă. Este dezvoltat normal? Greutatea? Ce manîncă? Ciocolată? Smulge jucăriile impulsiv? Și-a lovit colegii? Este foarte important să știm dacă este agresiv.
      Aș spune că în cazul lui este vorba de educație și abordare. Bănuiesc că este singurul copil și îl iubiți foarte mult. Este posibil să fi pierdut din vedere faptul că uneori este bine să le mai respingem copiilor anumite cereri sau să îi condiționăm.
      Munca copiilor este jocul! Găsiți o modalitate de a lucra, chiar și la desen cu jucăriile favorite pe masă și implicați-le în activitate. Ex. cum ar fi să desenați mașinuța lui preferată, să identificați împreună culorile…Vorbiți cu el și puneții întrebări despre colegii lui de joacă: cum arată? ce fac? cine a desenat la gradi si cine nu? Nu il judecati si nu il certati! Universul copiilor este diferit de al nostru, ei abia acum învață o conduită socială, pentru ei nu există bine și rău așa cum înțelegem noi, pentru ei există doar lucruri care le fac plăcere…cum ar fi jucăriile!
      Succes!

      Răspunde

  26. Posted by elena on 28 iulie 2013 at 11:57 AM

    Am revenit cu o intrebare.As vrea sa ma lamuriti in legatura cu ecolalia.La varsta lui(4 ani si 6 luni) e o problema sau din cauza ca el d-abia acum isi formeaza limbajul e ok ecolalia si nu ar fi o problema.Cand il intreb- cum te cheama-desi isi stie numele el zice tot cum te cheama sau cati ani ai,el raspunde la fel,dar dc ii zic eu: ma cheama si il las pe el sa zica numele zice,sau dc il intreb cati ani ai si zic eu repede am….si el zice continuarea 4 ani.Chestiile astea ma cam ingrijoreaza ptr ca nu-si foloseste inteligenta sa dea un raspuns sau e din cauza ca el d-abia acum incepe sa repete dupa noi cuvinte,propozitii scurte….acum invata sa vorbeasca.Ieri i-am dat sa bea compot de visine si el in timp ce ducea paharul la gura sa bea a zis:vin de la Doamne Doamne!Ne-a bufnit rasul si radea si el.Deci nu vorbeste numai cu automatisme,vorbeste si spontan.
    Va multumesc!

    Răspunde

    • Aș vrea să îmi spuneți ce părere are și logopedul, este cel mai în măsură în situația dată, să facă diferența.
      În ce privește glumița, sper că după ce ați râs, i-ați explicat care sunt difererențele între vin și compot, altfel la vârsta lui poate usor considera ca este vorba de acelas lucru.

      Răspunde

  27. Posted by elena on 28 iulie 2013 at 10:37 AM

    Imi cer scuze ca va raspund asa tarziu.Sigur ca o sa va mai scriu,sa va povestesc despre progrese…sper din tot sufletul sa fie bine la logoped,sa inceapa sa coopereze mai mult si bineinteles sa inceapa sa vorbeasca!

    Răspunde

  28. Posted by elena on 23 iulie 2013 at 11:37 AM

    Va multumesc din suflet pentru raspuns!Orice sfat si orice incurajare pe mine ma ajuta,imi ridica moralul.In legatura cu giardia am incercat tot felul de tratamente,in afara de cel cu usturoi care am inteles ca da rezultate bune,iar cu vorbitul asa e,el nu a invatat sa comunice.
    Inca o data va multumesc pentru raspuns!

    Răspunde

  29. Posted by elena on 21 iulie 2013 at 12:18 PM

    Am un baietel de 4 ani si 6 luni care nu are stare de loc.Cat e ziua de lunga alearga,sare,se catara…Sunt ingrijorata mai mult in legatura cu limbajul,are un vocabular sarac pentru varsta luinu prea leaga propazitii sau fraze,nu raspunde cu da sau nu la intrebari,dar stie sa ceara(de ex.:vreau paine,vreau ciocolata,vreau inghetata,vreau iaurt,vreau mar etc.).Cunoaste culorile,formele,cifrele si cateva litere,stie poezii pe care le zice si singur in fata oglinzii sau cantece ptr copii.Are preferinte muzicale(zice vreau inna,vreau anda adam etc).Eu in timpul sarcinii am fost suparata,am plans foarte mult(am ramas insarcinata la 21 ani,eram la facultate si nu am fost prea bucuroasa cand am aflat ca sunt gravida),starea aceasta s-a prelungit si dupa ce am nascut.Copilul e foarte activ si plin de viata,e lipicios,vine si ma pupa,dar cu copiii nu prea socializeaza,e si dependent de mine.Am fost luna trecuta la contol cu el(noua ne era frica de autism,dar acum tindem sa credem ca ar avea ADHD),i-am povestit d-nei dr si a zis ca nu are autism si nici Adhd,e asa din cauza stresului pe care l-am avut eu in timpul sarcinii si din cauza mediului in care a crescut(a mai fost prezent si la certuri).Am inceput sa lucrez cu el la masuta si sta si 60 de min pe scaun(ii place at cand este stimulat si recompensat),cand se plictiseste zice “fac pisu” asta ca sa scape de la masa.Incepem si logopedia cu el din august,am facut 2 sedinte(dar a plans si nu prea am reusit mare lucru),acum dna logopeda e in concediu.Rde cand vede vreun catel sau o pisica dar ii e teama sa-i atinga(nici noi nu prea l-am lasat sa puna mana),ii place foarte mult in natura,la munte mai ales(si noua),asa isi consuma si energia,e un mic explorator,iar dc ii spunem ca nu are voie ceva se supara si plange ptr ca stie ca vom ceda si va obtine ce vrea.Are 16 kg(cam slabut) si giardia de vreo 2 ani si nu mai scapa de ea…
    As dori un sfat din partea dumneavoastra,nu stiu ce sa mai cred despre el,sunt disperata din cauza ca nu vorbeste asa cum ar trebui(vad copii la 2 ani prin parc care vorbesc mult-mult mai bine decat copilul meu si e dureros).Si ceva foarte important de la 6 luni a stat in premergator cu televizorul dat drumul,apoi si cu telefonul in mana(plangea cand se termina bateria la telefon,asa era de dependent de el),iar noi ne-am trezit cam tarziu cand am vazut ca nu vorbeste.
    Va rog din suflet sa-mi raspundeti,sa aud si parerea dumneavoastra!

    Răspunde

    • Într-adevăr. nu are nici autism, nici ADHD îi lipseşte doar exerciţiul comunicării.
      Este o greşeală pe care o fac adesea părinţii în zilele noastre şi anume că nu acordă timp copilului. Sunt convinsă că nu aţi rezolvat mare lucru în timpul cănd v-aţi certat cu tatăl copilului; acela era timpul lui şi a fost irosit.
      În comunicare este nevoie de două perosnaje, unul care emite (vorbeşte) şi altul care receptează (ascultă), într-o primă fază. În faza a doua, rolurile se inversează şi cel care a ascultat îi răspunde celui care a vorbit, se mai numeşte şi feed back. Acum, copilul dvs. uităndu-se la tv. era ascultător (iar dvs. eraţi mulţumită că sta cuminte!) el a înţeles informaţiile şi le-a procesat (le-a gândit) dar evident nu putea vorbi cu televizorul, motiv pentru care el nu a exersat şi cel de-al doilea rol, cel de emiţător, de vorbitor.
      Vestea bună este că încă nu e târziu, dar aveţi de lucrat cu el astfel încât să recuperaţi timpul pierdut. “A lucra”, aici înseamnă a vorbi cu copilul foarte mult, a-l pune să repete cuvinte, mai întâi simple şi apoi mai complexe. Apoi să facă propoziţii simple şi corecte; nu este suficient să spună “Vreau apă!” ci “Mama, te rog dă-mi apă!” şi nu îi daţi până nu spune propoziţia completă după care îl şi felicitaţi pentru reuşită (felicitându-l îl recompensaţi).
      În ce priveşte giardioza pot să vă spun că eu i-am dat copilului meu usturoi pe stomacul gol sau puteţi încerca şi cu seminţe de dovleac…mai sunt şi alte leacuri naturale, tinctură de propolis în ceai etc. giardia dă o stare de agitaţie şi dispare mai greu.
      E normal sa caute scuze să plece după scaun…60 min este mult pentru un copil aşa mic, 20-30 min. maxim şi apoi pauză.
      Sfatul meu, concentraţi-vă pe copil! Iar când staţi cu el nu vă mai gândiţi la alte probleme, timpul acesta nu se va mai întoarce, bucuraţi-vă de el împreună cu copilul dvs. şi nu uitaţi să îi zâmbiţi.

      Răspunde

  30. Posted by Andreea on 22 mai 2013 at 9:43 AM

    In primul rand va multumesc pt raspuns.Despre bebe va pot spune ca de mancat mananca foarte bine,pana la 6 luni l-am alaptat,acum la 15 luni mananca de toate ce gatesc eu.Cu dormitul a fost mai greu de mic aveam probleme cu somnul doarmea destul de putin zic eu in sensul ca aveam zile cand era bebelus in care nu dormea deloc de amiaza,dar cum lui i-au iesit primii dintisori la 4 luni pediatra lui mi-a spus ca starea lui de nervozitate la ora somnului poate fi din cauza dintilor.
    Referitor la starea de spirit da este un copil vesel atata timp cat il lasi sa faca cea ce el vrea,respectiv sa se catere pe mobila,sa deschida toate dulapurile…etc.Ceea ce nu imi place mie este felul in care protesteaza in maomentul in care nu il las sa faca ceva ce cred eu k nu este bine,respectiv striga foarte nervos pana cand la urma cred k stie si el k va primi ceea ce vrea.Aici nu stiu daca se poate spune k este rasfatat sau e altceva…

    Ce am uitat sa mentionez referitor la dormit,eu am fost foarte preocupata ca nu doarme destule ore si mergeam tot timpul cu el la medic sa cer sfaturi,insa fiind mic mi se prescria doar ceaiuri si cam atat,insa de la varsta de 8 luni pana la varsta de 10 luni mi sa prescris niste picaturi pentru linistirea lui pe care i le dadeam seara inainte cu 2 ore de a dormi.Au functionat insa am renuntat la ele pt ca mi sa zis de la inceput ca este doar un tratament temporar deoarece poate provova dependenta,asa k doarme in continoare foarte tarziu pe la 12 noaptea cu toate ca mergem de la ora 10 in camera sa dormim dar el este prea preocupat cu jocul aSA ca dureaza vreo 2 ore pana cand reusesc sa il adorm.

    De umblat singur a inceput de la varsta de 10 luni asa ca acum deja pot spune ca fuge numai merge:=)De vorbit tot la varsta de 10 luni a inceput sa zica mai pronuntat si corect mama,tata,iar acum dupa 5 luni bagajul de cuvinte nu e foarte mare insa mi sa spus sa nu ma preocup deoarece el aude in casa 2 limbi,tatal lui fiind spaniol si vorbindui doar in spaniola iar eu i vorbesc doar in romaneste.

    Eu am nascut la 41 de spatamani si 6 zile,si nasterea a inceput normal adica ma dilatam normal mi sa pus si epiduralul si eram pregatiti pentru o nastere normala,insa dintr-o data nu i se mai auzea pulsul bebelusului si atunci a fost cand sa umplut sala de medici l-au scos pe sotul meu afara si mi s-a spus doar atat(am nascut in Spania),ca mi se va face o cezariana de urgenta pt ca exista risc de pierdere fetala.

    Copilul la nastere a cantarit 3250 g si avea 51 cm a primit nota 8 si la primul control cu pediatra lui la 5 zile de viata a fost cand mi s-a zis ca are clavicula rupta de la nastere probabil dar sa nu imi fac griji ca se sudeaza singura.

    In fine primele 3 luni au fost normale cu plansete noaptea cu alaptat din ora in ora iar la controlul de 3 luni a fost cand au observat ca nu isi tine capul bine si mi l-au diagnosticat cu hipotonie cervicala si la niste investigatii mai amanuntite i-au gasit si un chea de sange in emisfera dreapta.La varsta de 9 luni dupa cateva luni de reabilitare a fost cand miau dat externarea de la clinica la care mergeam de 2 ori pe saptamana si mi s-a zis ca nu mai are hipotonie si ca s.a dezvoltat motor normal ca toti baieteii de varsta lui.

    Eu am 28 ani,este singurul meu copil si poate din cauza asta sunt mai speriata neavand experienta,insa maine mergem din nou la medic sa vedem ce imi vor spune referitar la starea lui de agitatie si sa vedem daca o sai mai facem o ecografie sa vedem ce s-a intamplat cu cheagul de sange.

    PS Am uitat sa mentionez ca de nou nascut si pana in ziua de azi bebele meu doarme doar daca i cant!!Asa ca de multe ori cant cate 1 ora 2 pana se intampla minunea si ingerasul meu doarme!!!

    Răspunde

    • Baietelul dvs. se vede ca este un copil activ si vesel.
      In ce priveste cheagul acela de care mi-ati spus este foarte posbil sa se resoarba in timp sau chiar daca ramane asa cum era (ma refer la dimensiuni) nu il afecteaza; ar fi putut fi probleme doar daca acel cheag ar fi crescut in timp, si-ar fi modificat forma si atunci vorbeam de afectiuni neurologice care, cu siguranta, s-ar fi observat in aspecte motorii, adica in tot ce tine de miscare, cum isi coordoneaza organismul, mersul, mimica, mancatul, zambetul etc
      Noi parintii, din prea multa dragoste, adeseori suntem tentati la un comportament foarte permisiv cu copiii nostri. Invatati sa refuzati copilul chiar daca este mic si dragalas, in timp se vor vedea beneficiile acestui tip de educatie. El va intelege pe parcurs ca atunci cand i se spune “Nu” este nu. Daca ii veti spune nu si apoi ii veti face pe plac, el se va prinde repede si nu ii veti mai putea ceda cu nimic. Copiii de varsta lui nu au discernamant pentru bine si rau, noi adultii insa da; asa ca in perioada asta noi hotaram ce este bine si sanatos pentru ei.
      Atunci cand il refuzati sa explicati de ce, chiar daca nivelul lui de intelegere acum este destul de redus, incercati cat mai aproape de intelesul lui.
      In ce priveste somnul, unii copii dorm mai mult, altii mai putin sau mai greu. Vorbiti cu copilul seara si exersati mici trucuri, gen “Mama lipseste doua minute pentru o problema urgenta ” si apoi reveniti, el trebuie sa se simta in siguranta si confortabil chiar si in lipsa dvs., iar somnul lui sa nu fie legat de prezenta mamei.
      M-ati facut sa zambesc! desigur este bine ca ii cantati, e bine si pentru dumneavoastra, dar…in anumite limite.
      Incercati diverse trucuri, cum ar fi acela ca trebuie sa fie liniste si sa dormiti fiindca vin ingerasii sa verifice copiii cuminti sau altele din categoria asta.
      Astept vesti de la radiografie.
      Cu bine, si…somn usor!

      Răspunde

  31. Posted by Andreea on 17 mai 2013 at 3:37 PM

    Buna ziua,,

    Incerc pe scurt sa va povestesc prin cate am trecut noi.Baietelul meu de 15 luni e foarte agitat,nervos,nu sta locului 1 minut asta cand stam in casa si cand iesim la locul de joaca in parc pur si simplu fuge fara nici o directie si fara sa se opreasca.
    La observatia soacrei mele respectiv ca s-ar putea ca baietelul meu sa fie hiperactiv,am dicutat cu pediatra lui si nea trimis la investigatii unde o sa mergem saptamana viitoare.

    Ce vreau eu sa intreb este daca adhd are vreo legatura cu un cheag de sange ce i l-au gasit puiului meu la varsta de 3 4 luni,era vorba de un cheag de sange pe creier de 5 mm care mi-au spus ca poate fi din cauza ca el sa nascut prin cezariana de urgenta.

    In fine daca imi raspundeti si imi cereti mai multe explicatii o sa fiu bucuroasa sa vi le dau.

    Răspunde

    • Buna ziua!
      Faptul ca este activ sau chiar hiperactiv cum spuneti poate fi un semn de sanatate la varsta lui. Copilul mananca bine? Doarme bine? Este vesel? Uneori noi adulții suntem obosiți și tracasați și putem vedea altfel lucrurile, dar semnul copilăriei este cel al vitalității…
      Aș vrea să îmi povestiți mai mult despre modul cum a decurs nașterea, mai exact la căte săptămâni, de ce cezariană de urgență? ce vărstă aveți? mai aveți și alți copii? cum a fost copilul la naștere? ați alăptat?
      iar despre copil să îmi spuneți de la ce vărstă merge și cum stă cu vorbirea (ce bagaj de cuvinte are? cum pronunță?)este dezvoltat normal?

      Răspunde

  32. Posted by Cristina Fraitekh on 9 mai 2013 at 5:46 PM

    Buna ziua si nu pot sa va multumesc suficient pentru raspunsul si asistenta acordata!
    Copilul a fost in grija bunicii de la varsta de 3 luni, (bunica locuieste in aceeasi casa cu noi), iar cand reveneam de la servici in jurul orei 8 seara ma ocupam de el cat de mult puteam si cat timp mai aveam la dispozitie pana mergea la culcare. Si acum este aproape aceasi situatie, merg la slujba la ora 8 dimineata, si revin in jurul orei 8 seara, 3 zile pe saptamana il pregatesc dimineata pentru gradinita si apoi petrec seara timp cu el pana merge la culcare in jurul orei 9:30 – 10, iar 2 zile in weekend sunt nedespartita de el.
    Eu sunt singura la parinti, si mama mea (bunica) are 59 de ani, de profesie desenator tehnic, pensionata, a mai avut grija de 2 fetite inainte sa se alature noua pentru a ne ajuta cu bebe. Are extrem de multa rabdare, si bebe o adora , se joaca cu el mereu, ii face toate poftele, il duce in parc, la piscina, la plaja, la mall, la locul de joaca, coloreaza, construiesc lego, puzzle, citesc, ii cumpara tot ce isi doreste, si este si o persoana extrem de activa si intr.-o continuua miscare. Insa bebe asa cum spuneam nu este un copil usor de strunit si are o personalitate foarte puternica, si simt ca in ultima vreme si bunica isi cam pierde rabdarea, este si ea stresata si uneori nervoasa si o inteleg foarte bine, este aici de aproape 3 ani, nu are cu cine schimba o vorba in romana, nu se acomodeaza cu clima pe timpul verii (peste 50 grade!!) este foarte obosita si mai nou extrem de ingrijorata de atitudinea copilului si de faptul ca nu se acomodeaza la gradinita! Bunica, o fire dealtfel foarte introvertita, se consuma incredibil de mult, numai la gandul ca ar fi ceva “in neregula” cu bebe, si cred ca si copilul simte toate acestea, si in acelasi timp si tensiunea din jur totodata. Bunica il rasfata foarte mult, si mi-a fost greu sa-i interzic anumite lucruri chiar daca nu eram de acord cu ele, deoarece ma simteam si ma simt vinovata fiindca nu pot sa o ajut cu mai mult si fiindca nu pot sa fiu langa copil atat cat ar trebui si cat mi-as dori. Petrecand destul de putin timp cu el, si noi parintii am avut tendinta de a-l rasfata, si de a nu-i refuza nimic, tocmai poate pentru a combate aceast sentiment de vinovatie si din dorinta de a compensa timpul pierdut, si de a nu-l vedea trist in putinul timp pe care il petrecem impreuna. Stiu, nu compenseaza nimic timpul in care nu suntem langa el, dar din pacate asta e viata pe care o traim si deocamdata un putem schimba nimic. Copilul stiu sigur ca simte cat este de iubit de toata lumea din jurul lui, si cred ca si intelege ce se petrece, si in inocenta lui “exploateaza” toate acestea! I-am facut copilului analizele de sange, fiindca nu s-a simtit bine in ultima saptamana, a avut doua episoade (stari de ameteala aproape de lesin) carora nu le-am identificat inca cauza: poate fi o hipertermie (fiindca cele 2 episoade au avut loc afara), sau tahicardie, sau atac de pánica…inca nu s-a pus un diagnostic sigur. Analizele de sange sunt relativ bune, calciu extrem de mare, insa o lipsa de fier (care stiu ca poate degenera in anemie feripriva), si avem programare la cardiolog si la un neuro-psiholog in curand. Sa nu ma intelegeti gresit, nu suntem deloc o familia de ipohondri, si nu ne ducem la doctor cu anii, dar pentru copil as face toate investigatiile posibile sa stiu ca este totul in regula!!
    Am scris cam mult, sa-mi spuneti daca deranjeaza pe cineva, si daca trebuie sa scurtez relatarile, dar m-am gandit ca poate cu cat mai multe detalii, mai usor va va fi sa expuneti o parere. O zi buna va doresc in continuare, si va multumesc anticipat!

    Răspunde

    • Din ce spuneți dumneavoastră tabloul pare în regulă. În ce privește analizele eu nu am nimic impotrivă, e bine că le faceți, cu atât mai mult cu cât spuneți că a avut ceva probleme. Înțeleg că vă îngrijorați legat adaptarea termică. Copilul s-a născut acolo? Dacă da, nu ar trebui să fie probleme decât dacă s-a plimbat prin soare la ore nepotrivite.
      Sper că apelativul „bebe” este doar o exprimare pentru evitarea numelui căci nu este corect, psihologic vorbind; bebe este până la vărsta de 1 an.
      Tind să cred în continuare că problemele de care mi-ați spus nu sunt cauzate de adhd, mai degrabă îmi pare că este vorba de o greșeală de procedură. Copilul a crescut și trebuie tratat ca atare. Înțeleg că petreceți cât de mult timp puteți cu el. Știți cum e cu timpul ăsta, nu e vorba neapărat de cantitate ci mai ales de calitate. Ce faceți în timpul pe care îl petreceți împreună?
      În ce privește integrarea băiețelului în grupul de la grădiniță depinde cumva și de măiestria educatoarei, eventual dacă se permite, ar putea cineva din familie să participe o oră, două să îl integreze și să îl implice.
      În ce privește activitatea de acasă, e nevoie de multă răbdare și eu vă recomand modalitatea asta: „- hai să îți arate mama cum se joacă oamenii mari…de-a gătitul! și hai să facem o prăjiturică” și parcurgeți toate etapele și chiar dacă se plictisește îi spuneți că nu va putea servi din prăjiturică decât dacă participă, cu mânuțele în făină!. Dacă nu merge și nu merge, vă recomand jocul „Bucătăria”, dar trebuie să vă jucați cu el, să îi explicați…este de fapt o mini-bucătărie cu proporții reduse pentru copii. Alte jocuri sunt cele Lego pe care vi le recomand. Dacă aveți vecini cu copii de vârstă apropiată invitații pe la dvs sau mergeți voi în vizită.
      Nu mi-ați spus cum stă cu alimentația, ce alimente de bază consumă? Ce preferințe are? (f. important) Are greutatea normală pentru vârsta lui?
      Bunica se simte bine? Are o stare psihică confortabilă? E veselă?…Viața este tare frumoasă, oriunde ai fi pe glob…
      Cu bine!

      Răspunde

  33. Posted by Cristina Fraitekh on 28 aprilie 2013 at 3:33 PM

    Buna ziua! In primul rand as dori sa va multumesc foarte mult pentru amabilitea de a ajuta prin aceasta metoda on-line cateva mame „disperate”! Sunt mama unui baietel de 2 ani si 4 luni si imi doresc enorm sa ma indrumati spre a gasi o cale de elucidare in privinta baietelului meu. Este un copil foarte agitat, nelinistit, nu are stare, este greu sa-l convingi sa faca ceva daca nu vrea, are crize de isterie, se intinde pe jos si incepe sa se dea cu capul de asfalt daca nu ne conformam dorintelor lui, este un chin sa plecam de acasa fiindca plange neincetat dupa noi. A fost crescut de bunica lui inca din primele luni de viata, eu fiind nevoita sa ma intorc la servici pe cand el avea 2 luni! Rasfatul excesiv cred ca este in mare parte problema lui, sau cel putin asa imi place mie sa cred, dar dupa o vizita la pediatru a inceput sa existe suspiciunea de adhd! Este expus la 3 limbi deodata (romana, engleza si araba) pe care le intelege perfect, desi comunicarea din partea lui este mai inceata, dar are in vocabular mai mult de 60-70 cuvinte mai ales in engleza si romana. In speranta ca il vom ajuta l-am inscris la gradinita de 2 saptamani, si este o si mai mare tragedie: plange in fiecare dimineata, inainte de a pleca de acasa chiar, si se si trezeste noaptea tipand: no school, no school, please mami no school! La gradinita nu se joaca cu nici un copil, sta intr-un colt cu ghiozdanelul in brate si plange, sau sta lipit de educatoare. Vreau sa mentionez ca nu a mai fost expus unui cerc de copii deloc pana la inceperea gradinitei, interactioneaza perfect cu adultii si se joaca, vorbeste, este totul perfect atata timp cat este el in centrul atentiei. Este foarte atasat de bunica lui, de mine si tatal lui, dar nu accepta sa stea singur intr-un alt univers din afara casei! Merge foarte des in parc, la plaja, la mall, la locul de joaca, la cinema, la cumparaturi, la supermarket, iese afara din casa de cel putin 2 ori pe zi, dar nu interactioneaza cu copii deloc. As dori sa mentionez de asemea ca in timpul sarcinii am fost foarte agitata, nervoasa, stresat, munceam in exces 12-14 ori zilnic, am mai si fumat uneori, nu am avut lapte decat 4 saptamani dupa nastere, iar tatal lui are de asemenea un temperament foarte agitat, nervos, repede iritabil. Sunt constienta ca mostenirea genetica a afectat si baietelul si in mare parte datorita noua este asa, plus rasfatul bunicii, iata rezultatul!!! Ceea ce nu stiu, este cum pot afla intr-adevar daca este vorba de adhd sau este o suspiciune in pripa?! Va multumesc anticipat din suflet!

    Răspunde

    • Buna seara! Observ că ați găsit deja o parte din răspunsuri la întrebările dumneavoastră, și anume cele legate de moștenirea genetică, de faptul că a fost lipsit de prezența mamei încă din primele luni de viață și starea de nervozitate pe care ați avut-o pe parcursul sarcinii.
      În situația pe care o descrieți sunt foarte importante alte date. Înțeleg că bunica este persoana cu care a intrat în contact în cea mai mare parte a timpului. Când ați început serviciu copilul a fost preluat total de bunică sau până reveneați de la servici? Ce fel de persoană este bunica? Ce vârstă are? Ce pregătire? Are răbdare? Mai sunt și alți nepoți pe care i-a crescut?
      Sincer, la prima vedere nu cred că este vorba de adhd, dar vreau să fiu sigură și eventual să identificăm cauza acestui comportament.
      Cu bine!

      Răspunde

  34. Posted by veronica on 16 aprilie 2013 at 6:04 PM

    Buna ziua…sa va raspund cu sinceritate analizele nu I le am facut pentruca de cate ori ma duc la doamna doctot;ba e prea ocupata,ba e in concediu ,etc(pana la urma am sa ma mut de la dansa ca ma enerveaza destul de mult niciodata nu e cand avem nevoie are niste negei mici pe fata fetita m-am dus cu ea si mia zis ca atunci cand va venii din concediu medical ma va trimite la un dermatolog…astazi cand am revenit dinou cu aceasi problema practic am fugit (era miros de tigara in holul cabinetului si multe persoane care tuseau”magaresc” daca va pot sa ma exprim asa!)
    In fine,la gradinita merge de la 8luni si m-am straduit sa platesc o gradinita privata sa aiba toata atentia atata timp cat eu lipseam,in jur de 8ore statea pana ieseam de la servici!
    La gradinita e preferata educatoarelor fiindca este super cuminte si ascultatoare.
    De un an sunt cu cineva si ma ajuta..este un tata bun doar ca fetita fiind foarte agitata.Mi tipa la ea si asta ma deranjeaza foarte mult..
    Am discutat despre asta doar ca se ajunge la o apriga cearta.
    In schimb sunt foarte multumita ca am baza sa o las cu ea.(niciodata nu a dat in ea si asta ma facut sa inteleg k e ii explica cu uratu daca cu frumosu nu se poate.
    Va multumesc

    Răspunde

  35. Posted by veronica on 15 aprilie 2013 at 9:41 PM

    Buna ziua…in primul vreau sa va multumesc pentru atentia acordata…
    Da ,cand am fost insarcinata am mancat tot ce a fost sanatos,nu am baut cafea,alcool si nici nu am fumat..in schimbat am avut o viata plina de lacrimi,nervi si stres!am nascut normal si foarte greu.fetita a crescut si sa dezvoltat normal fara probleme.
    Am cumparat carti educative si caiete k sq o incant sa ii placa cartea si mam chinuit si ne am jucat pana a invatat sa si citeasca..sa desparta in silabe…eu dictez si ea scrie(nu corect,dar aproximativ).am uitat sa va spun ca eu am strabism de la 2 ani jumate,
    Si din pacate are si ea..poarta ochelari de lla varsta de 5 ani..(nr 4 cu plus) adica dr jumatae de an ca varsta ei este de 5 ani jumate! Aaa si sa nu uit sa va spun ca are o are o tinere de minte extraordinara(;si aduce aminte si de acum. 2ani cate ceva.
    Va multumesc

    Răspunde

    • Ce pot să zic? Are 5 ani şi scrie, a început să recunoască şi literele, nu pare a fi un copil cu probleme cognitive.
      Faptul că aţi avut probleme pe timpul sarcinii, că eraţi stresată şi plângeaţi mult, cu siguranţă a lăsat ceva sechele. Ştiţi că între mamă şi făt există o legătură foarte puternică, astfel că viitorul puiuţ preia cea mai mare parte din emoţiile mamei. O mamă care pe timpul sarcinii a fost neliniştită, agitată sau îngrijorată are toate şansele să dea naştere unui copil agitat sau nervos, aşa cum este în cazul dumnevoastră.
      În ce priveşte probleme oftalmologice pare să vă moştenească, dar trebuie urmărită să vedeţi dacă dioptriile după 6 luni s+au modificat sau au rămas la fel.
      Analizele i le-aţi făcut? Ar fi interesant de ştiut cum stă cu calciu şi magneziu pe de-o parte şi un coproparazitologic pe de altă parte.
      Merge la grădiniţă? Cum se comportă în colectivitate? Este agresivă cu ceilalţi copii?
      Nu mi-aţi spus care este situaţia dvs. actuală, vă ocupaţi singură de copil? Vă ajută cineva?

      Răspunde

  36. Posted by veronik89 on 12 aprilie 2013 at 8:33 PM

    Va muluesc frumos ptr raspuns..si k sa va raspund la intrebare’(in legatura cu psihologul)nu am fost fiindca mia fost teama,refuzam sa cred ca ar avea ceva.pentruca eu am crescuto singura de cand sa nascut(in italia) acolo nu imi permiteam a inchiria o casa singura si luam una cu mai multe camere unde eram mai multe persoane..pentruca era foarte mica plangea,facea zgomot imi cream probleme cu vecini de camera si trebuia tot timpu sa scimb locuinta.
    Sa va dau un exemplu intr un an am schimbat locuinta de 20 de ori! Cand o luam de la gradinita si o duceam acasa imi spunea tot ti mpu ”cand mergem acasa?””. V am povestit asa in mare o parte din viata mea si a ei ,fiindca ma gandesc ca si chestiile ar fi putut sa o afecteze!
    Intr.adevar nu este atenta deloc..ii spun sa se dea din fata televizorului si ea dupa aproximativ un minut este iar acolo..
    Este foarte agitata ,e intr.o continua miscare,nu doarme noaptea decat pe la 2noaptea s nici la pranz nu vrea(zice ca nu poate),decat cu o palma la fund adoarme…In fine a.r fi multe de zis dar mai sunt si alte persoane care au nevoie de dvs. Va multumesc(veronica)

    Răspunde

    • Pentru copii casa este la fel de importantă ca familia. Copilul este foarte ataşat de obiectele din camera lui, formează micul lui univers; animăluţele de pluş sau jucărioarele sunt “mici personaje” din viaţa lui, pătuţul cu imprimeurile, dulăpiorul, culorile camerei, toate îi oferă stabilitate. Lipsa acestor lucruri sau schimbarea lor frecventă îl neliniştesc. Despre asta este vorba, despre stabilitate. Din ce îmi spuneţi dumneavoastră copilul nu prea a avut un loc căruia să îi spună “acasă” şi ca atare nici nu este de mirare comportamentul fetiţei.
      Observ că în mare, aţi identificat chiar dumneavostră cauza, acum rămâne să vedem ce putem face mai departe. În primul rănd aş vrea să vă încurajez şi să vă spun că un diagnostic de adhd nu trebuie nici să vă sperie, nici să vă intimideze, rămâne să descoperim în ce măsură comportamentul fetiţei este cauzat de o posibilă afecţiune şi căt este o consecinţă a unui mod de viaţă din primii ani ai copilăriei. Ar fi de mare folos să ştim dacă din punct de vedere cognitiv fetiţa este normal dezvoltată. Spune poezii? Poate număra cel puţin până la 10? Poate forma propoziţii sau fraze simple? Poate desena o floricică sau o căsuţă?
      Apoi, este important de ştiut ce viaţă aţi dus în timpul cât aţi fost însărcinaţă. Eraţi liniştită? Fumaţi? Consumaţi alcool sau droguri? Munceaţi în exces? Unde aţi născut şi cum aţi născut? Cum a fost copilul în primele luni de viaţă? Aţi alăptat? Crd că v-am pus deja foarte multe întrebări, gândiţi-vă la toate lucrurile astea şi dacă sunteţi dispusă să răspundeţi vom continua.

      Răspunde

  37. Nu am vazut copilul, dar îmi vine în minte un gând: cumva s-ar putea să fie vorba despre răsfăţ? A văzut-o un psiholog, există acest diagnostic de adhd? La vârstele acestea fragede copiii sunt plini de energie şi adulţii au tendinţa să îi răsfeţe foarte mult până când pierd controlul asupra copilului.

    Răspunde

  38. Posted by veronica on 2 aprilie 2013 at 2:36 PM

    Buna ziua,am o fetita de 5 ani jum. Si vreau sa va spun k ma terminat psihic.la prima vedere pare un ingeras…una peste alta simtomele care le am remarcat sunt urmatoarele:agitatie maxima cat tine ziua si nu oboseste niciodata( ceea ce nu imi explic)are raspunsuri. La orice foarte impertinente,daca zice o gluma si radem..plange o ora..numai zic k plange defapt din orice.mazgaleste tot ce prinde si strica.si multe altele va rog sa ma ajutati,nu stiu cum sa ma comport..va multumesc anticipat

    Răspunde

  39. Posted by Corina on 8 ianuarie 2013 at 1:56 AM

    Nu reiese din comentariile mele ca as fi multumita, ci pur si simplu am vrut sa subliniez faptul ca in institutiile de sanatate unde se trateaza autismul sunt primiti si copiii cu ADHD, mai ales ca ambele afectiuni cauzeaza reactii similare, gen violenta, nervozitate, agitatie.
    Am spus in comentariile precedente unde am fost si ce anume recomand eu personal copiilor cu aceste afectiuni: suplimente de magneziu si complex de B-uri.
    Cititi un pic mai sus comentariile mele.
    Urmeaza sa merg la Asociatia Neurocare unde nu am ajuns inca, dar este vorba despre specialsitii de la Spitalul de copii Gomoiu.
    Alt medic bun este Bogdan Budisteanu de la Spitalul Al. Obregia, sectia dansului este ultima din capatul spitalului. Lucreaza cu un psihopedagog si o doamna psiholog care are un copil nascut cu autism, dar pe care a reusit sa il recupereze in proportie de cel putin 90%. Un astfel de terapeut in mod cert se dedica meseriei.
    In rest, exista niste medicamente naturiste, gen Sumana si Brahma. Le gasiti pe internet daca va intereseaza.

    Copilul meu este mai agitat, dar totusi rezista sa stea la masa de lucru si o jumatate de ora. Ma pune uneori sa ii citesc texte scurte, in special poezii, vrea carti sa coloreze. Evident jocurile si jucariile care stimuleaza imaginatia si creativitatea sunt foarte bune. Cautati pentru copii lucruri care sa ii preocupe si consultati un terapeut care sa prescrie copiilor o anumita dieta.
    Sanatate la toata lumea!

    Răspunde

  40. Posted by Corina on 7 ianuarie 2013 at 11:52 PM

    Acolo unde exista o preocupare pentru autism, se trateaza si ADHD pentru ca cele doua afectiuni neurobiologice sunt uneori combinate, astfel ca un copil cu ADHD poate prezenta si elemente din spectrul autist si cineva cu elemente de autism poate sa aiba la fel de bine simptome de ADHD.

    Răspunde

    • Din comentariile dvs. reiese că sunteți mulțumită de evoluția copilului. Ar fi interesant să ne împărtășiți mai mult din experiența dumneavoastră. De ex. Unde ați fost? I-a administrat un tratament? Ce fel de tratament? A făcut terapie? Cât a durat? etc. Și mai ales, după cum vedeți, toată lumea este interesată de costuri.

      Răspunde

  41. Posted by Corina on 3 ianuarie 2013 at 2:59 PM

    La Victor Gomoiu specialistii de la neuropsihiatrie sunt foarte buni si isi dau interesul. Pentru o simpla evaluare nu cer bani. Eu au infiintat si Asociatia Neurocare. Interesati-va pe Internet.
    Pt ADHD exista anumite vitamine Anasten Junior si Kidimag, magneziu de nota 10 care ii linistesc pe copii.

    Alt loc unde am mers este
    IOMC Laboratorul de sanatate mintala:
    Calea Grivitei nr. 71, telefon 021 316 92 19

    Centru de Zi de Recuperare si Resurse pentru Copiii cu Disabilitati Multiple si Familiile lor in cadrul Directiei pentru Protectia Copilului. Multa sanatate copiilor!

    Răspunde

  42. Posted by simona on 1 ianuarie 2013 at 5:36 PM

    Eu am un baietel de 4 ani si este foarte agitat, neatent la gradi, nu are rabdare sa termine un lucru, nu este agresiv * am mers la medic si nu am fost multumita pt ca dupa 3 minute cat am stat de vorba mi-a recomandat sedativ pc cu mentiune ca nu se stie daca isi va face efectul…spital de stat…rezultat pe masura
    am nevoie de un sfat unde pot sa merg pentru o evaluare corecta si evident nu foarte scump

    Răspunde

    • M-am informat și cu regret pot să spun că în ce privește centrele pentru copii cu adhd nu stăm foarte bine. Din cercetările mele reiese că atât instituțiile de stat cât și fundațiile sunt mai interesate de afecțiunile din categoria autismului, poate și pentru faptul că adhd-ul se apropie mai mult de tulburare ceea ce înseamnă că șansele de vindecare sunt crescute și foarte puțin de dizabilitate spre deosebire de autism.
      Dacă doriți părerea mea personală consider că atunci când vorbim de o astfel de afecțiune la un copil, consilierea se face și cu părinții ca ei să înțeleagă modul cum trebuie abordat copilul și identificate eventualele disfuncții din cadrul relației părinte-copil sau a modului în care este educat copilul. Cunosc un astfel de caz în care și mama și copilul mergeau la psiholog, timpul a trecut și s-au văzut și roadele. Băiatul a crescut, este bine, vesel și energic ca o notă distinctă a temperamentului său.
      Nu vă descurajați și abordați-vă copilul cu multă răbdare și exersați cât mai multe activități cu el; la început nu va avea stare, lucrați în etape, un minut-două și creșteți puțin câte puțin. Faceți pauze după care reluați activitatea. Lăudați-l de fiecare dată când are un succes cât de mic. Atenție! Nu ridicați tonul indiferent de comportamentul lui!
      Succes!

      Voi reveni cu informații despre centre de testare adhd imediat ce le voi deține.

      Răspunde

  43. Posted by simona on 1 ianuarie 2013 at 5:31 PM

    cum se numeste centrul din calea grivite?

    Răspunde

  44. Posted by Anonim on 9 februarie 2012 at 11:08 AM

    multumesc pentru raspuns; da, gradinit are psiholog care vine 2 ore pe saptamana, nu ajunge sa ii vada pe cei aproximativ 200 de copii, concentrarea este indreptata spre copii din grupele mari/ pregatitoare. A intrat la grupa noastra, grupa mica,m a vazut cum se lucreaza cu acest copil, a insistat pe aexplica op sarcina de multe ori, nu a obtinut rezultate decat foarte greu. La sedinta cu parintii ne-a spus ca ar fi bine ca acest copil sa fie introdus intr-un colectiv mult mai mic, de maxim 8-10 copii, unde se poate lucra alftel decta cu 25-30 de copii.
    Pe de alta parte, nu am facut nicio aluzie parintilor ca ne dorim ecluderea copilului lor din colectiv, dar nu vrem nici ca ai nostri copii sa fie ei marginalizati pentru ca un copil cu nevoi speciale este in atentia educatoarei tot timpul, iar pentru ei abia isi mai gaseste timp. In schimb, agatandu-ma de ceea ce a spus dna psiholog, l-am intrebat pe tatal copilului daca ar considera ca fi mai bine sa isi mute copilul intr-un colectiv mai mic, la o alta gradinita. Nu spunea nimic, eu cred ca reprezentam ceea ce si-ar fi dorit ceilalti parinti sa spuna.
    Nu m-am certat cu parintii, doar le-am spus ca urmarim ca si ei interesul copiilor nostri, ai tuturor.
    Copiilor nu le putem explica la 4 ani ca exista copii care beneficiaza de atentia educatoarei exclusiva, in defavoarea lor. Ei observa lucrul acesta. Ei simt pe propria piele cand copilul-problema ii sugruma, ii bate sau loveste, cand urla din senin si copiii de fapt lucreaza pe ceva material didactic, cat pot ei de concentrati la varsta asta.
    Sa imi spuneti va rog ce solutie putem adapta, cata vreme parintii considera ca poate medicii inca nu stiu ce au “unii doctori zica ca are ADHD, altii ca ar avea anemie feripriva, momentan copilul are trei activitati: merge la logoped, la psiholog si la o gradinita privata unde socializeaza cu alti copii. acasa face puzzle, scrie pe pereti, la gradinita merge la fotbal in doua dupa-mese, ca si activitate extracuriculara” – acestea au fost spusele parintelui, cred ca e confuz in diagnostic, se pare ca pt el anemia feripriva si ADHD pt fi confundate. Mi-a spus ca urmeaza tratament cu vitamina B6, si ceva homeopate. Iar dupa o luna sau doua vom vedea evolutia. I s-a spus de la logoped ca a evolut de la limbajul unui copil de 2 ani la unul de 2 ani 7 luni, intr-un interval de 2 luni.
    Poate aveti dreptate, ei nu realizeaza ca e ceva destul de grav cu copilul lor, care ii afecteaza prin comportament si apucaturi pe ceilalti copii. Da, copilul este iubit si dragalit, mama lui nu crede ca are ao problema, doar ca e prea rasfatat. Se duce la doamna educatoare sa fie imbratisat, isi doreste asta. Nu il cearta nimeni, il ajuta si copiii. Copilul meu spune “mama, are ceva baietelul ca nu vorbeste, nu doarme, deranjeaza ora, dar noi ne vedem de treaba mai departe” si e mica.
    Ce putem face? De ce nu exista grupe speciale si in gradinite de felul acesta, pentru copii de genul acesta, caci sunt tot mai dese cazuri?…
    Noi ce putem face ca si parinti? ce putem schimba in sistem? ce putem face? ne putem folosi de lectiile deschise filmate? daca se pot face…
    multumesc

    Răspunde

    • Da. Cel mai probabil copilul are și anemie feripivă și adhd, la astfel de copii apar de multe ori pe lângă adhd și alte afecțiuni. Cel mai adesea au lipsă de calciu, săruri etc, datorită consumului excesiv de energie, alimentației mai mult sau mai puțin potrivite…Oricum nu face obiectul discuției noastre să stabilim diagnosticul.
      Dacă părinții au fost într-adevăr la doctor ar trebui să știe exact de ce suferă copilul lor, aici nu e loc de aproximări, în tot cazul este posibil ca ei să știe dar să considere că abordând un stil așa mai neclar îl protejează.
      La copii cu adhd pot apărea și probleme legate de limbaj deși dvs. îmi vorbiți de o diferență de doi ani de recuperat…mi se pare cam mult.
      Dumneavoastră ca părinți ați putea face o adresă la minister în care să explicați situația și să solicitați crearea unor posturi de psihologi în fiecare grădiniță (din experiența mea personală vă spun că și în școli m-am lovit de aceleași situații) sau, a unor grădinițe speciale cu personal calificat pentru genul ăsta de probleme. Nu uitați să luați număr de înregistrare!
      În cazul în care părinții copilului manifestă suficientă deschidere puteți să le recomandați un cabinet gratuit unde se face consiliere și pentru copii și pentru părinți, cu siguranță și ei au nevoie să conștientizeze gravitatea situației și să fie îndrumați în ce privește comportamentul pe care trebuie să îl adopte față de propriul copil. Adresa o găsi ți intrând aici: http://www.ceecc.ro/centrul-de_educatie_emotionala-si_comportamentala-pentru_copii
      Soluții ar mai fi, dar mai ales pentru părinții copilului, acolo este adevărata problemă.

      Răspunde

      • Posted by Corina on 3 decembrie 2012 at 11:55 PM

        Buna ziua! Eu am fost la sediul Salvati copiii de la Unirea si dupa 2 vizite am fost rediectionata la un centru cu servicii gratuite din Calea Grivitei. Problema este ca centrul nu da mare atentie copiilor-problema deoarece fiecare specialist de acolo lucreaza in paralel si la cabinete particulare unde isi da interesul cu adevarat pentru ca de acolo obtine banii.
        Cat despre scolile si gradinitele pentru copii speciali, acestea sunt un dezastru: copiii primesc palme, sunt agresati la fiecare greseala, li se da chiar si hrana expirata si nimeni nu ia masuri.
        Daca nu ai bani sa iti duci copilul la terapie speciala cum este Asociatia Nane sau AITA unde exista personal profesionist, e greu…

        Răspunde

  45. Posted by Anonim on 7 februarie 2012 at 12:08 PM

    si la noi la gradinita este un copil la fel, de 4 ani, copil-problema, in sensul in care nu se poate comunica de niciun fel cu el, nu face absolut nimic la grupa, e violent cu alti copii, ii sugruma, ii loveste. parintii nu au facut nimic decat sa anunte inspectoratul si sa spuna ca a lor odrasla va fi exclusa din colectiv, desi niciodata nu s-a facut aluzie la asta. directoarea s-a speriat de inspectorat, ca nu avem cum sa il excludem din colectiv, ca legea invatamantului e pro-incluziune; pe de alta parte, parintii au fost indrumati sa mearga la logoped, la psiholog, la psihiatru. au venit cu diagnostic de anemie feripriva si ADHD, desi sincer seamana cu retardul mintal, si cu un extras de pe internet care reda faptul ca anemia poate avea efecte secundare si acest tip de comportament. in sfarsit, au fost la medici, foarte greu, la insistentele altor parinti si a educatoarei, niciodata nu intreaba ce facut copilul in ziua respectiva la gradi, nici nu vor sa afle, cred…sau se prefac ca nu au nicio problema. ce putem face, noi parintii, sa il excludem? nu vreau copilul meu sa copieze comportamentul lui, sa doreasca sa fie in centrul atentiei ca si acel copil, educatoarea sa fie cu atentia indreptata doar spre acel copil…cand lipseste copilul-problema, e raiul pe pamant.
    mentionez ca a mai fost la alta gradinita, unde dupa ce i-a batut pe toti, a fost exclus. aici au venit parintii cu lectiile invatate si cu amentintarea ca au avocat, pornesc de pe pozitie de intimidatori…

    Răspunde

    • Într-adevăr grădinițele de stat sunt obligate din punct de vedre legal să primească și astfel de copii. Nu copiii sunt vinovați că sunt în situația asta!
      Ca să acuzăm conducerea grădiniței sau educatoarele nu are rost, sunt convinsă că nici lor nu le este foarte ușor.
      Am mai spus-o și cu altă ocazie și o voi spune de câte ori pot, este necesară prezența unui psiholog în permanență atât în școală cât și în grădiniță. Din păcate legislația în vigoare nu ia în serios problemele de genul ăsta. Grădinița la care merge copilul dvs. are psiholog?
      În cazul de față problema este în primul rând a părinților copilului, atâta timp cât aceștia nu conștientizează și nu acceptă că au o problemă nu vor face nimic spre rezolvarea situației. Întreaga familie are nevoie de consiliere psihologică.
      Dacă familia cu copilul ”problemă” și-ar putea permite, ar fi foarte bine să îl înscrie la o grădiniță particulară, acolo grupurile de copii sunt mult mai mici, timpul alocat pentru fiecare copil de educatoare este mai mare și de obicei au și un psiholog.
      Din tonul cu care scrieți cred că ați ajuns la o vendetă cu părinții, nu faceți nimic constructiv așa. De obicei unul dintre părinți este mai accesibil, ar fi bine să încercați și abordarea asta, dar vă spun, numai cu duhul blândeții…așa cum ați văzut din articol există și un fond genetic. Poate familia de care spuneți dvs. nu își permit să meargă la un psiholog, se poate rezolva, există și centre de stat unde nu se plătește.
      Până la o rezolvare (dacă va fi!) este potrivit să aveți o discuție cu copilul dvs. și să îi explicați că sunt și copii speciali, pentru că asta este copilul cu ADHD! și că și ei fac parte din lumea noastră și că și ei au nevoie de dragoste și îngrijire ca toți ceilalți copii.
      Ați văzut pe cineva mângâindu-l sau strângându-l în brațe pe copilul despre care îmi povestiți, pe mama lui, pe tatăl lui, o educatoare, un alt copil sau oricine altcineva? Sau toată lumea îl ceartă și se răstește la el?

      Răspunde

    • Posted by Malita Andrei on 22 februarie 2014 at 1:31 PM

      Doamna draga vreau sa va informez ca copii cu adhd sunt protejati de lege…Nu are voie sa il lase repetent/corigent nu va faceti griji . Copilul este in siguranta.. Eu sunt psihatru si stiu foarte bine ce este asta… La revedere!

      Răspunde

      • Nu am înțeles foarte bine cui vă adresați și despre ce problemă este vorba. Fiți mai explicită.
        Ca să schițez un răspuns la ce ați spus, vă pot răspunde că ideea e ca acești copii să se integreze și să facă față solicitărilor, nu s-s pus problema dacă sunt sau nu lăsați corigenți.
        Cu bine!

        Răspunde

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 539 other followers

%d bloggers like this: