Impactul diagnosticului asupra pacientului cu cancer

Acest subiect l-am prezentat și a fost temă interactivă pacienți, medici și aparținători la prima conferință a asociației Mielopro http://www.mielopro.ro/ 23 septembrie 2016

Comunicarea diagnosticului

Este cineva căruia nu i s-a întâmplat ca măcar o dată în viață să fie nevoit să comunice o veste proastă? Cu siguranță, nu. De ce este atât de grea această misiune? Dificultatea este dată de faptul că anticipăm reacția negativă a pacientului și a modului în care aceasta îi va afecta viața din acel moment.

Imediat după constatarea diagnosticului medicul urmează să îi comunice pacientului situația, este un moment esențial din următoarele considerente:

  1. deoarece va avea repercusiuni asupra evoluției ulterioare a pacientului atât fizic cât și psihic
  2. este necesar să fie informat într-un termen cât mai scurt pentru a se trece la stabilirea strategiei de tratament împreună cu acesta

Din punct de vedere psihologic acest moment va rămâne impregnat în memoria atât a   pacientului cât și a familiei sau a celor foarte apropiați, impactul emoțional este foarte puternic și intervine memoria afectivă.. Aceștia își vor aminti cu exactitate cum s-a   desfășurat momentul, cuvintele care li s-au spus, ce au simțit, ce au gândit. Continuă lectura

Sunt la fel ca tine!

IMG_2061Nu știu de la câți psihologi ai auzit sau ai citit expresia asta ”sunt la fel ca tine!”, sufăr ca tine , iubesc ca tine, sunt frustrată, mă enervează familia mea, aș vrea o altă viață, nu este ceea ce meritam….știu! de aceea scriu pentru că am simțit ca tine, am experimentat, nu sunt cu nimic mai mult decât ceea ce ești tu…singura mea calitate este aceea că pot pune în cuvine scrise sau vorbite ceea ce tu nu poți, de aceea încerc să te ajut/ să mă ajut.

Iți este frică? da! să nu fi judecat/ă pentru ceea ce spui, pentru ceea ce gândești sau simți…este ok! ești doar TU! Putem vorbi, sunt dintre cei cei care au câstigat și au pierdut în același timp…tu cum ești?

Vampirul de lângă mine

10009900_428682210610273_1935297198_n[1]

Vi s-a întâmplat să stați lângă cineva și să nu vă mai simțiți bine, să vă simțiți sleit de puteri, lipsit de energie sau chiar să vă ia durerea de cap și să nu puteți să explicați de ce?

Închipuiți-vă că noi suntem în esență un sistem energetic, suntem și entități energetice. Avem obiceiul să spunem că am stat lângă cineva cu energie negativă, de fapt am stat lângă cineva fără energie care a încercat și poate a reușit să se încarce de la noi 🙂 Cum se întâmplă asta d.p.d.v  psihologic? Se știe că fiecare persoană/individ are propria personalitate. Vorbim despre personalități evoluate, împlinite, adulte și personalități care nu și-au atins maximul potențial sau chiar sunt tulburate.

Personalitatea adultă este caracterizată de echilibru, de armonie, o regăsim la persoanele lângă care îți face bine să stai, să schimbi câteva vorbe, sunt persoanele care sunt în acord interior, dar și cu lumea exterioară. sunt caracterizate ca fiind liniștite, împăcate, lângă care sufletul tău se odihnește. La polul opus se află personalitățile involuate, cei care au rămas blocați în diferite stadii de dezvoltare, sau personalități destructurate, sunt cei care ”acuză” de obicei pentru nefericirea lor, pentru incapacitatea lor de a se afirma personal sau profesional. Aceștia sunt cei care îi învinovățesc pe ceilalți, sunt cei care își găsesc cu greu momentele de echilibru și liniște, pentru care familia (soții, părinții), societatea, lipsurile materiale, lumea etc. sunt principalii vinovați.

Cum se manifestă în fapt vampirismul? Mecanismul este foarte simplu. Știm că atunci când ne enervăm consumăm energie interioară, dar aceasta nu dispare ci se risipește în spațiul din imediata noastră apropiere. Cine preia această energie? Vampirii! Aceștia vor face tot ce le stă în putința să te acapareze verbal pe diverse teme, te vor șantaja emoțional, aproape că nu vei simți cum te atrag în cursa lor…te vor provoca, te vor ataca, te vor acuza, totul ca să te scoată din minți, să te agiți, să te cerți cu ei, pe scurt să degaji energie. Rezultatul. După confruntarea cu astfel de persoane te vei simți obosit, debusolat, lipsit de perspectivă sau chiar frustat. Ele din contră, se vor purta, de cele mai multe ori ca și cum nu s-a întâmplat nimic a fost doar așa o furtună. Vor fi liniștiți ca și cum nimic nu s-a întâmplat-  au ajuns la un nivel energetic optim!

Evită astfel de persoane, nu intra în jocul lor, nu îi vei convinge de dreptatea ta, oricâte demonstrații raționale vei folosi, pentru că nu asta urmăresc. Păstrează distanța fizică și mai ales spirituală, îți vei face ție un bine, dar și lor, dă-le șansa  să nu aibă succes, să își pună întrebarea De ce? Să își reevalueze comportamentul și atitudinea Să se analizeze, să își caute resurse în ei înșiși și nu în afara lor.

Orientează-te interior către forța păcii și a echilibrului universal, către divinitate, acolo vei găsi răspunsul și liniștea. Meditează/roagă-te!

 

Cum gândesc femeile? Cum gândesc bărbații?

M-am gândit de multe ori dacă ceea ce simt/gândesc eu, simte și cel de lângă mine (vorbim de EL, da?), mi-am pus aceeași întrebare pe care au repetat-o atâtea generații de femei, oare mă înțelege? oare știe ce simt eu? Răspunsul a fost variabil 🙂

Dacă am încerca să identificăm un  ”organ” care răspunde de această activitate, acesta este creierul (găsesc un pic impropriu să numesc creierul organ!). La acest nivel se pare că se desfășoară o mare parte din mister, evident  prin intermediul proceselor psihice,  senzoriale, raționale, afective sau volitive…și totuși ceva ne diferențiează.

Nu mai este nimic nou în faptul că femeile sunt dominate de emoție, de senzitivitate în timp ce bărbații sunt conduși de rațiune, de fixarea acțiunilor, de ordonarea acestora la nivel mental în sensul concentrării totale pe o problemă și ignorarea celorlalte în momentul respectiv (așa se spune cel puțin). Femeile pot lucra (găti de ex.), pot vorbi la telefon si urmări copilul concomitent, în timp ce bărbații fac lucrurile pe rând. Am chestionat mai multe persoane pe această temă, reiese că femeile fac mai multe lucruri concomitent, dar nu la parametrii maximi (apare un consum de atenție, o distributivitate excesivă, ceea ce ar scade nivelul calității), în timp ce bărbații își concentrează toată atenția pe o acțiune și pe finalizarea ei cu succes…multe femei m-au contrazis, au zis ”noi facem multe și toate bune”, chiar așa!?

Care este cauza? Pe de-o parte putem învinui hormonii, diferiți funcțional de la femei la bărbați, iar pe de altă parte este vorbim de ocupațiile noastre diferite care își au răsunetul cu sute de ani în urmă, în ancestral.

Locuim împreună pe aceași planetă de ceva mii de ani, dar încă nu ne cunoaștem foarte bine, nu știm suficient unii despre alți. Se spune că atunci când îți cunoști ”adversarul” vei ști cum să acționezi, nu ești surprins de gesturile lui, gândești anticipat. Ei/ele nu sunt adversarii ci partenerii, coechipierii noștri.

În altă ordine de idei, ceea ce ne diferențiază, ne și unește, căci, nu-i așa? ce este Iubirea decât completarea și împlinirea ta prin celălalt?

Allan Pease a surprins strălucit aceste diferențe (deștept!), cei care au mai văzut înregistrări cu el știu despre ce vorbesc…

„Am un copil tare agitat, ce să mă fac cu el?”

Câteva sfaturi pentru părinții ai căror copii sunt agitați sau prezintă elemente de ADHD:

  • RUTINĂ! urmați același program în fiecare zi, de la ora de trezire până la culcare.
  • ORGANIZARE! puneți (de preferat împreună cu copilul)  ghiozdanul, hainele, jucăriile în același loc în fiecare zi, astfel diminuați probabilitatea să și le piardă (organizarea mentală începe din exterior!).
  • FOCUSARE! opriți TV, radio, computerul atunci când copilul dumneavoastră are o activitate, își face temele sau chiar se joacă (joaca este munca lui!); acestea îi distrag atenția.
  • LIMITAREA ALEGERILOR!. oferiți copilului două lucruri din care să aleagă(indiferent că este vorba de îmbrăcăminte, jucării, dulciuri etc.), astfel încât copilul să nu fie copleșit și hiperstimulat.
  • INTERACȚIONAȚI! în loc de explicații lungi, tărăgănate, utilizați direcții clare, scurte pentru ai reaminti copilului de responsabilități.
  • OBIECTIVE ȘI RECOMPENSE! folosiți o diagramă pentru a lista obiectivele și a urmări comportamentele pozitive, recompensați eforturile copilului. Asigurați-vă că obiectivele sunt realiste!
  • DISCIPLINAREA EFICIENTĂ! în loc să îl certați sau să îl bateți, utilizați timeout-uri sau eliminați privilegiile.
  • TALENT! toți copiii au nevoie să experimenteze succesul, să se simtă bine cu ei înșiși. Aflați ce poate să facă bine copilul, fie că este vorba de sport, artă, muzică, și îndreptați-l în direcția aceea; aceasta îi va stimula aptitudinile sociale și stima de sine.
  • UNIFORMĂ! îmbrăcați-l în costum de fotbalist, spiderman etc sau cum îi place lui, va fi mai atent cu ținuta pentru că o va aprecia.

    SUCCES PĂRINȚI!