Despre vise și interpretarea lor

De unde provin visele?

În primul rând trebuie să plecăm de la structura psihicului uman, acesta are la bază două formațiuni: conștientul și inconștientul. La limita dintre acestea două se află subconștientul cu rol de filtru. Acesta este „sublocotenentul” de pază care asigură trecerea controlată a informațiilor dinspre conștient spre inconștient și invers. Toate cele trei sunt totodată depozitare de informații.

Conștientul este „interfața” noastră, este partea cu care suntem online, răspunde de actele voite , de simțire și percepții în timp real.

Inconștientului îi aparțin starea de somn, de comă, de ebrietate profundă. Astfel visele aparțin somnului deci sunt localizate în zona inconștientă a psihicului uman.

Ce sunt visele?

Visele sunt o înlănțuire de imagini, scene, cu coloratură sau nu, însoțite de sunet sau nu. Uneori pot urma un scenariu în care noi de cele mai multe ori nu putem interveni sau pot fi total ilogice, simple imagini expuse aleator de psihic în timpul somnului profund.

Visul poate avea încărcătură afectivă, poate fi însoțit de emoții foarte puternice, de frică, teamă, suspans, incapacitate de intervenție sau din contră de bucurie, speranță, extaz. Acestea sunt visele care atrag atenția și care ne pun pe gânduri a doua zi când ne trezim datorită stării pe care o creează.

Interpretarea viselor

Fascinația oamenilor pentru vise și pentru posibila semnificație a acestora este de sute sau chiar mii de ani . Existau persoane în diverse comunități de-a lungul istoriei care aveau această ocupație, puteau fi șamani, vrăjitori, astrologi, preoți (în vechime preotul avea mai multe funcții, ritualice-spirituale, răspundea de restabilirea sănătății membrilor comunității, dar și de interpretarea semnelor/viselor care ar fi putut influența evoluția ulterioară a comunității). Însuși regele Nabucodonosor despre care se vorbește în Vechiul Testament a chemat marii înțelepți ai lumii să îi tălmăcească visul http://www.crestinortodox.ro/biblia/Daniel/Visul-si-nebunia-lui-Nabucodonosor/

În zilele noastre perspectiva asupra visului s-a mai modificat întrucâtva pentru faptul că omul modern nu mai este foarte bine conectat la propriul inconștient, el vrea o explicație rapidă chiar dacă lapidară pentru visul lui, astfel a apărut dicționarul de vise, care după părerea mea este un reper cât se poate de greșit.

Tipuri de vise și influența lor asupra noastră

Unele persoane visează mai mult, iar altele mai puțin, variația este dată de structura mentală a fiecăruia. Cu cât o persoană este mai ancorată în inconștient cu atât există posibilitatea ca aceasta să viseze mai mult sau să dețină o capacitate de creativitate mai mare (de funcția creativă este răspunzător în mare parte inconștientul).

Visele pot fi fără o semnificație anume, pot reprezenta îndeplinirea unei dorințe refuzată în starea de conștient (vezi Freud – Interpretarea viselor). Alte tipuri de vise au un caracter premonitoriu, cu dezvăluiri din viitor (de cele mai multe ori apropiat) sau, pot fi de tip avertisment. Am auzit multe declarații în acest sens, cu persoane care au visat exact ce urma să se întâmple, unii și-au ascultat instinctul și au fost feriți de accidente sau alte întâmplări nefaste.

Visul și persoana

O bună explicație/interpretare a unui vis se face doar în legătură cu persoana care a avut visul. De cele mai multe ori visul este o metaforă și atunci esențiale sunt valorile persoanei respective, simbolurile din viața ei, evenimentele notabile cu semnificațiile lor, suferințele, fricile, temerile. La toate acestea se mai adaugă arhetipurile general-umane, care își au originea în străfundurile istoriei umane, cum ar fi șarpele, apa, astrele etc.

Altfel spus, pentru visele profunde, tulburătoare, încărcate de emoții și semnificații, interpretarea se face printr-o analiză subiectivă, individuală, cu cel care a avut visul, pe simboluri proprii. 

Ca sfat, pentru cei interesați, pot să vă spun că ar fi bine să păstrați în apropierea patului un carnet de notițe în care să treceți visele pe care le considerați semnificative. Este bine să treceți și data în care a fost visul și momentul din noapte când s-a desfășurat.

Vă doresc să aveți vise frumoase și realizabile, iar dacă doriți vă aștept să le interpretăm împreună la cabinet, în bulevardul Lascăr Catargiu în apropiere de Piața Romană! Programări la 0743111280.

 

Donații RO09BTRLRONCRT0262122401 Banca Transilvaniei

Impactul diagnosticului asupra pacientului cu cancer

Acest subiect l-am prezentat și a fost temă interactivă pacienți, medici și aparținători la prima conferință a asociației Mielopro http://www.mielopro.ro/ 23 septembrie 2016

Comunicarea diagnosticului

Este cineva căruia nu i s-a întâmplat ca măcar o dată în viață să fie nevoit să comunice o veste proastă? Cu siguranță, nu. De ce este atât de grea această misiune? Dificultatea este dată de faptul că anticipăm reacția negativă a pacientului și a modului în care aceasta îi va afecta viața din acel moment.

Imediat după constatarea diagnosticului medicul urmează să îi comunice pacientului situația, este un moment esențial din următoarele considerente:

  1. deoarece va avea repercusiuni asupra evoluției ulterioare a pacientului atât fizic cât și psihic
  2. este necesar să fie informat într-un termen cât mai scurt pentru a se trece la stabilirea strategiei de tratament împreună cu acesta

Din punct de vedere psihologic acest moment va rămâne impregnat în memoria atât a   pacientului cât și a familiei sau a celor foarte apropiați, impactul emoțional este foarte puternic și intervine memoria afectivă.. Aceștia își vor aminti cu exactitate cum s-a   desfășurat momentul, cuvintele care li s-au spus, ce au simțit, ce au gândit. Continuă lectura

Sunt la fel ca tine!

IMG_2061Nu știu de la câți psihologi ai auzit sau ai citit expresia asta ”sunt la fel ca tine!”, sufăr ca tine , iubesc ca tine, sunt frustrată, mă enervează familia mea, aș vrea o altă viață, nu este ceea ce meritam….știu! de aceea scriu pentru că am simțit ca tine, am experimentat, nu sunt cu nimic mai mult decât ceea ce ești tu…singura mea calitate este aceea că pot pune în cuvine scrise sau vorbite ceea ce tu nu poți, de aceea încerc să te ajut/ să mă ajut.

Iți este frică? da! să nu fi judecat/ă pentru ceea ce spui, pentru ceea ce gândești sau simți…este ok! ești doar TU! Putem vorbi, sunt dintre cei cei care au câstigat și au pierdut în același timp…tu cum ești?

Vampirul de lângă mine

10009900_428682210610273_1935297198_n[1]

Vi s-a întâmplat să stați lângă cineva și să nu vă mai simțiți bine, să vă simțiți sleit de puteri, lipsit de energie sau chiar să vă ia durerea de cap și să nu puteți să explicați de ce?

Închipuiți-vă că noi suntem în esență un sistem energetic, suntem și entități energetice. Avem obiceiul să spunem că am stat lângă cineva cu energie negativă, de fapt am stat lângă cineva fără energie care a încercat și poate a reușit să se încarce de la noi 🙂 Cum se întâmplă asta d.p.d.v  psihologic? Se știe că fiecare persoană/individ are propria personalitate. Vorbim despre personalități evoluate, împlinite, adulte și personalități care nu și-au atins maximul potențial sau chiar sunt tulburate.

Personalitatea adultă este caracterizată de echilibru, de armonie, o regăsim la persoanele lângă care îți face bine să stai, să schimbi câteva vorbe, sunt persoanele care sunt în acord interior, dar și cu lumea exterioară. sunt caracterizate ca fiind liniștite, împăcate, lângă care sufletul tău se odihnește. La polul opus se află personalitățile involuate, cei care au rămas blocați în diferite stadii de dezvoltare, sau personalități destructurate, sunt cei care ”acuză” de obicei pentru nefericirea lor, pentru incapacitatea lor de a se afirma personal sau profesional. Aceștia sunt cei care îi învinovățesc pe ceilalți, sunt cei care își găsesc cu greu momentele de echilibru și liniște, pentru care familia (soții, părinții), societatea, lipsurile materiale, lumea etc. sunt principalii vinovați.

Cum se manifestă în fapt vampirismul? Mecanismul este foarte simplu. Știm că atunci când ne enervăm consumăm energie interioară, dar aceasta nu dispare ci se risipește în spațiul din imediata noastră apropiere. Cine preia această energie? Vampirii! Aceștia vor face tot ce le stă în putința să te acapareze verbal pe diverse teme, te vor șantaja emoțional, aproape că nu vei simți cum te atrag în cursa lor…te vor provoca, te vor ataca, te vor acuza, totul ca să te scoată din minți, să te agiți, să te cerți cu ei, pe scurt să degaji energie. Rezultatul. După confruntarea cu astfel de persoane te vei simți obosit, debusolat, lipsit de perspectivă sau chiar frustat. Ele din contră, se vor purta, de cele mai multe ori ca și cum nu s-a întâmplat nimic a fost doar așa o furtună. Vor fi liniștiți ca și cum nimic nu s-a întâmplat-  au ajuns la un nivel energetic optim!

Evită astfel de persoane, nu intra în jocul lor, nu îi vei convinge de dreptatea ta, oricâte demonstrații raționale vei folosi, pentru că nu asta urmăresc. Păstrează distanța fizică și mai ales spirituală, îți vei face ție un bine, dar și lor, dă-le șansa  să nu aibă succes, să își pună întrebarea De ce? Să își reevalueze comportamentul și atitudinea Să se analizeze, să își caute resurse în ei înșiși și nu în afara lor.

Orientează-te interior către forța păcii și a echilibrului universal, către divinitate, acolo vei găsi răspunsul și liniștea. Meditează/roagă-te!

 

Cum gândesc femeile? Cum gândesc bărbații?

M-am gândit de multe ori dacă ceea ce simt/gândesc eu, simte și cel de lângă mine (vorbim de EL, da?), mi-am pus aceeași întrebare pe care au repetat-o atâtea generații de femei, oare mă înțelege? oare știe ce simt eu? Răspunsul a fost variabil 🙂

Dacă am încerca să identificăm un  ”organ” care răspunde de această activitate, acesta este creierul (găsesc un pic impropriu să numesc creierul organ!). La acest nivel se pare că se desfășoară o mare parte din mister, evident  prin intermediul proceselor psihice,  senzoriale, raționale, afective sau volitive…și totuși ceva ne diferențiează.

Nu mai este nimic nou în faptul că femeile sunt dominate de emoție, de senzitivitate în timp ce bărbații sunt conduși de rațiune, de fixarea acțiunilor, de ordonarea acestora la nivel mental în sensul concentrării totale pe o problemă și ignorarea celorlalte în momentul respectiv (așa se spune cel puțin). Femeile pot lucra (găti de ex.), pot vorbi la telefon si urmări copilul concomitent, în timp ce bărbații fac lucrurile pe rând. Am chestionat mai multe persoane pe această temă, reiese că femeile fac mai multe lucruri concomitent, dar nu la parametrii maximi (apare un consum de atenție, o distributivitate excesivă, ceea ce ar scade nivelul calității), în timp ce bărbații își concentrează toată atenția pe o acțiune și pe finalizarea ei cu succes…multe femei m-au contrazis, au zis ”noi facem multe și toate bune”, chiar așa!?

Care este cauza? Pe de-o parte putem învinui hormonii, diferiți funcțional de la femei la bărbați, iar pe de altă parte este vorbim de ocupațiile noastre diferite care își au răsunetul cu sute de ani în urmă, în ancestral.

Locuim împreună pe aceași planetă de ceva mii de ani, dar încă nu ne cunoaștem foarte bine, nu știm suficient unii despre alți. Se spune că atunci când îți cunoști ”adversarul” vei ști cum să acționezi, nu ești surprins de gesturile lui, gândești anticipat. Ei/ele nu sunt adversarii ci partenerii, coechipierii noștri.

În altă ordine de idei, ceea ce ne diferențiază, ne și unește, căci, nu-i așa? ce este Iubirea decât completarea și împlinirea ta prin celălalt?

Allan Pease a surprins strălucit aceste diferențe (deștept!), cei care au mai văzut înregistrări cu el știu despre ce vorbesc…