Familia, micul meu univers

ŞCOALA POSTLICEALĂ  SANITARĂ FUNDENI

ELEV: MIRELA POPESCU

2013

Familia este o instituţie a societăţii creată prin căsătoria unui bărbat cu o femeie, în virtutea dreptului şi a capacităţii lor naturale de a procrea. Din punct de vedere sociologic, căsătoria comportă trei aspecte principale:

– Instituţional, căsătoria este un contract social încheiat în cadrul unei solemnităţi publice în faţa ofiţerului de stare civilă şi a unei întregi asistenţe provenind din familiile lărgite şi din cercul de cunoştinţe şi prieteni ale celor doi soţi. Aceştia, prin libera lor voinţă exprimată în calitate de persoane mature, îşi promit în mod solemn unul altuia, afecţiune, sprijin, asistență materială şi respect. Prin căsătorie ei îşi pun în comun tot ceea ce deţin la momentul căsătoriei şi toate câştigurile lor ulterioare, în ceea ce juriştii numesc „comunitate de bunuri”. (În căsătoriile tradiționale încheiate din dragoste sinceră şi adevărată, soţii nu-şi pun problema meschină a unui unui contract prenupţial, foarte util în cazul unui eventual divorţ cu consecinţa dramatică a partajului de bunuri, practică foarte uzitată în societatea ”modernă și civilizată” a zilelor noastre, plină de căsătorii din interes). Prin această ceremonie solemnă, societatea, prin reprezentanţii ei legali, recunoaşte uniunea dintre cei doi tineri şi promite să asigure tinerilor căsătoriţi o serie de drepturi ce ţin de asistenţă socială, ocrotire şi sprijin.

– În plan personal, tinerii soţi îşi promit în cadru intim, dragoste, fidelitate, respect, prietenie, ajutor şi sprijin (afectiv şi material) necondiţionat pentru toată viaţa.

– Practicanţii unui cult religios îşi întăresc jurămintele (făcute în particular) în cadrul unei ceremonii religioase, în fața preotului şi a altarului, alegându-şi cu această ocazie unul sau mai multe cupluri de „părinţi spirituali”, sub formă de naşi. Aceştia sunt persoane deja căsătorite, cu experienţă bogată de cuplu şi viaţă, şi care la nevoie pot da tinerilor căsătoriţi (deveniţi astfel – finii lor) sfaturi, de pe poziţii neutre. (Trebuie subliniată astfel ingeniozitatea şi înţelepciunea înaintaşilor noştri care au instituit această „instituţie” a naşilor de cununie, întrucât trebuie să recunoaştem că părinţilor biologici, nu le este întotdeauna la îndemâna să fie imparţiali).

Ceremonia religioasă reprezintă recunoaşterea dată de către cultul religios respectiv, (în speţă, de către biserică şi de către comunitatea de credincioşi), având ca martori toţi doritorii din această comunitate. De regulă, ceremonia religioasă este urmată de nuntă, obicei tradiţional care certifică (prin participarea unui număr cât mai mare de persoane – transformaţi ad-hoc în nuntaşi), recunoaşterea familiei nou create de către comunităţile din care provin şi în care trăiesc la momentul actual, cei doi soţi.

Recunoaşterea din partea comunităţii, pe lângă aspectul ei formal, are şi o latură foarte „practică şi concretă” prin perpetuarea obiceiului „darului de nuntă”, constând în sume de bani şi cadouri (de regulă obiecte de uz casnic şi gospodăresc), foarte utile unor tineri aflaţi la început de drum comun în viaţă. În acest mod, nunta, pe lângă plăcuta ocazie de distracţie şi pretext de socializare, reprezintă mai ales o formă neinstituţionalizată de ajutor economic reciproc, practicată din cele mai vechi timpuri în comunităţile rurale româneşti: la o nuntă participă în mod altruist tot satul, într-un efort material concret şi în acest mod se creează obligaţia morală a tinerilor căsătoriţi de a participa material, la rândul lor, la susţinerea noilor familii ce se vor crea în comunitatea lor. În mediul urban, mult mai extins teritorial și cu o populație mult mai numeroasă și mai eterogenă, comunitatea se referă la familiile lărgite şi la cercul de prieteni şi cunoştinţe ale celor doi soţi, precum şi a părinţilor acestora.

În urma căsătoriei se creează astfel o puternică legătura afectivă dar şi instituţională între persoanele implicate, (se creează relaţii noi de rudenie – noră, ginere, socri, cuscri, cumnaţi), familia nemaifiind o chestiune privată ci una cu adânci şi multiple implicaţii sociale.

În primul rând, prin căsătorie se instituie un ambient familial nou, propriu tânărului cuplu, materializat prin „ruperea” lor de familiile de provenienţă şi mutarea în „cuibul” propriu – o locuinţă fixă, fie ea casă, apartament, vilă, sau orice altceva, (indiferent dacă acesta este cu chirie sau în proprietate) – din care soții să plece dimineaţa, la serviciu, sau la orice altă activitate specifică rasei umane şi în care să se reunească seara, la întoarcere. Un loc stabil în care tânărul soţ şi tânăra soţie să-şi creeze condiţiile de confort afectiv şi material absolut necesare unei perpetuări responsabile a speciei umane, prin generarea de urmaşi, în mod natural şi prin metoda tradiţională, acțiune care va conduce în mod logic și firesc la o mărire a familiei, până la o limită rezonabilă de sustenabilitate emoţională, materială şi educaţională.

Orice copil are un părinte, dar cîţi avem o familie? Cîţi dintre noi mai găsesc o semnificaţie cuvăntului familie?

Suntem prea obositi,prea stresati, nu mai avem timp sau uităm să  spunem cît de mult ne iubim familia, ce înseamnă pentru noi şi ce loc ocupă în sufletele şi în viaţa noastră.

Cum ar fi fără familie? Trist, din punctul meu de vedere.

Posibilităţile materiale, societatea în general, nu oferă foarte mult unei familii. Nu există suport, vremurile sunt grele, tinerii nu mai sunt încurajaţi să-şi întemeieze o familie, locurile de muncă abia se mai găsesc, salariile nu-ţi permit să  faci un credit pe viaţă pentru o casă, iar, pe de altă parte, frecvenţa divorţurilor a devenit de-a dreptul ingrijorătoare.

Sunt tot mai multe cupluri care renunţă uşor la legătura matrimonială, cimentată, în unele cazuri, pe parcursul a zeci de ani.

Tot mai mulţi tineri hotărăsc să-şi întemeieze o familie la varste mai înaintate fie din dorinţa de libertate , fie datorită profesiei sau pentru că gasesc tot mai greu un partener de viaţă potrivit. Tot datorită societăţii, posibilităţilor limitate, dar şi lipsei de informare, mulţi nu ştiu ce înseamană o familie adevărată.

Pentru mine, familia a reprezentat şi reprezintă ceea ce pot numi VIAŢA. Reprezintă motivul principal de a trăi (visul de a trăi iar) este cel mai motivant lucru care mă face să merg mai departe atunci când simt că nu mă mai pot ridica. Este mai presus decât tot, este locul în care îmi găsesc liniştea, unde tronează iubirea, armonia, unde găsesc împlinire, afecţiune, iubire, este locul în care-mi găsesc echilibrul.

Familia reprezintă suportul de care orice persoana are nevoie. Ea trebuie mentinută în înţelegere, comunicare, respect.  Să nu uităm că  fără iubire toate cele menţionate mai sus familia adevărată nu poate exista.

Consider că unul din factorii cheie pentru existenţa familiei este şi familia din care provii. Familia pe care o întemeiezi odată ce eşti adult este un adevărat model pentu copii. Dacă ai avut un bun model, e mult mai uşor să continui, să menţii mediul în carea ai trăit. Să nu uităm că întotdeauna se poate face mai mult, iar odată cu aparitia copiilor se schimbă puţin lucrurile; trebuie să fim conştienţi că suntem model pentru ei, pentru fericirea şi împlinirea lor. În familie se deprind şi se aplică primele noţiuni de igienă şi de sănătate, primele noţiuni de economie, în familie se transmit primele cunoştinţe gospodăreşti, se învaţă şi se deprind (cel puţin la nivel de bază) unele meşteşuguri şi abilităţi tehnice, precum şi unele „secrete tehnologice” moştenite din moşi – strămoşi.  Familia este instrumentul de bază prin care se transmit datinile, tradiţiile şi obiceiurile comunităţii din care face parte.

Familia, alături de locul din care provii îţi conferă o identitate pe care o vei purta toată viața.

O familie adevărată este atunci cand:

-cazi şi şti că este cineva care te va prinde

-eşti stresat şi sti că este o persoană care te va ajuta să treci peste

-termini munca, te întorci acasă şi şti că viaţa bună de aici începe

-te simţi iubit şi iubeşti

Daca aş avea posibilitatea să o iau de la capăt, nu aş schimba nimic în familia mea; am un soţ minunat, o fetiţă minunată, ei mă fac fericită şi indiferent de situaţie ei îmi dau puterea să lupt, să trăiesc, să iubesc.  Cele mai mari satisfacţii şi fericiri vin din familie. Nu degeaba mulţi spun că familia e universul pentru că într-adevăr reprezintă lumea în totalitatea ei, nemărginită în timp şi spaţiu, infinit de variata.

Consider ca mass-media ar trebui să ajute la formarea unor familii sănătoase şi la păstrarea acestora, este necesară readucerea la loc de cinste a cultului familiei, ridicarea nivelului de cultură, formarea şi cizelarea competenţelor în ce priveşte relaţiile familiale, educaţia copiilor, comportamentul  în cadrul familiei,  formarea unei atitudini valorice orientate spre bine, toleranţă, respectarea drepturilor omului şi ale copilului.  La emisiunile TV ar trebui invitaţi specialisti (psihologi, medici, sociologi) care să explice necesitatea familiei.

Familia este locul de unde pleci si in care te intorci.

Pentru mine, familia este cel mai frumos lucru pe care mi l-a dat Dumnezeu si ii multumesc.

Anunțuri

1 comentariu

  1. Foarte frumos! Ce ar mai fi de adăugat?…Marele secret este să menţii starea bună şi firească a lucrurilor, să ai puterea să continui şi să nu cedezi în faţa greutăţilor…iar pentru asta nu mai putem da vina pe societate, este vorba de individ, de mamă şi de tată să îşi ţină şi să îşi păstreze familia unită…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s