Copilul meu suferă de ADHD?

ADHD-ul (tulburare de tip hiperactiv cu deficit de atenţie) este cea mai comună tulburare de dezvoltare neurocomportamentală care se instalează în timpul copilariei, însă şi adulţii pot fii afectaţi.

Specific individului cu ADHD este faptul că îi este foarte dificl să se concentreze şi să facă ceva fără să fie distras, are mari dificultăţi în a controla ceea ce spune şi ceea ce face. Comparativ cu o persoană care nu suferă de ADHD, este mai puţin capabil să-şi controleze cantitatea de activitate fizică necesară unei anumite situaţii; este mai impulsivă şi mai agitată. Diagnosticarea este destul de dificilă deoarece copilăria în sine este zgomotoasă şi agitată. Mulţi copii, în special cei foarte mici, sunt neatenţi şi neliniştiţi fără să fie afectaţi de ADHD.

Semnele generale ale ADHD-ului la copii sunt: copilul este agitat, hiperactiv, neliniştit, vorbeşte în continuu şi obişnuieşte să îi întrerupă pe ceilalţi, este neatent şi nu se poate concentra prea mult pe anumite sarcini, îi este greu să îşi aştepte rândul la joacă şi în conversaţii, să stea la rând. Aşa cum am spus şi mai sus, aceste semne pot fi observate frecvent la copii şi asta nu înseamnă că este afectat de ADHD. Se poate  vorbi de o afecţiune atunci când aceste semne devin semnificativ mai pronunţate la un copil comparativ cu alt copil de aceeaşi vârstă, şi când el are un comportament care îi subminează viaţa socială şi şcoala.

Deşi s-au făcut nenumărate studii, încă nu se ştie care sunt cauzele ADHD-ului. Se ştie că  apare cu o frecvenţă mult mai mare la băieţi decât la fete şi că persoanele cu risc crescut să dezvolte ADHD au rude care suferă sau au suferit de ADHD, având un caracter ereditar. Unele studii au arătat că aditivii alimentari şi în special unii coloranţi alimentari, pot avea efecte adverse asupra activităţii şi atenţiei la copii. Cercetătorii arată că un consum de ţigări, alcool sau droguri în timpul sarcinii măreşte riscul îmbolnăvirii cu ADHD.

Ceea ce mi se pare foarte important de reţinut este faptul că  dacă se adoptă un regim echilibrat de viaţă, un program terapeutic psiho-pedagogic şi medicamentos (numai daca este cazul – în momentele de excitabilitate crescută) evoluţia afecţiunii, în cele mai multe dintre cazuri, este spre vindecare astfel că la vârsta adolescenţei sau cel mai târziu a maturităţii individul este sănătos.

268 responses to this post.

  1. Posted by Vulcan on 19 iulie 2016 at 2:29 AM

    Bună am o fetiță de 1 an și 3 luni și mă îngrijorează faptul ca este neatenta câteodată o strigliceride și nu mă baga în seama alta data da.Nu are răbdare sa se uite într o carte sa I arat animale etc doar da paginile, nu vrea șa mă pupe sa mă iubească efectiv dacă o ți în brate nu vrea se tot frământă. , incerc sa I arat părțile corpului dar nu vrea sa stea.zice mama doar când vrea ceva, fredonează ta ta ta mereu în timpul zilei, este foarte energica nu are stare deloc.De multe ori vb cu ea nu mă baga în seama. La tv I pun cântecele dar când aude nu te mai ia în seama.Dacă I zic sa facă tai tai nu vrea mai face cu mânuță pa câteodată când are chef.Poate fi ADHD. ? Va rog sa îmi răspundeți. Va mulțumesc

    Răspunde

    • Buna ziua!
      Este foarte micuță pentru ce vă doriți dumnevoastră, să îi arătați cărți și animăluțe…mai bine în parc la copii.
      Singura grijă pe care puteți să v-o faceți este că nu răspunde la semnele de afecțiune, la tandrețe…Vă sărută de ”noapte bună”?

      Răspunde

  2. Posted by Joy on 23 iunie 2016 at 12:15 PM

    Buna ziua,
    A-si avea si eu o intrebare in legatura cu baietelul meu. Baiatul meu are 7 ani acum a terminat clasa zero. Acum la sfarsit de an s-a tinut serbarea la care am observat ca baiatul meu la inceputul serbarii facea lucrurile bine si asa cum trebuia asa mai la sfarsit pe facea pe dos, se juca cu parul fetitei de langa el, se foia. Dupa ce s-a terminat serbarea am vorbit cu invatatoarea care mi-a confirmat ca si in timpul anului ii deranjeaza pe ceilalti cu gesturi marunte ii atinge etc. si invatatorei ii este foarte greu pentru ca trebuie sa se lupte mereu cu el. De mic copil a fost mai hotarat, mai artagos dupa de varsta de 2 ani a inceput o perioada grea pentru noi ca parinti pentru ca opunea rezistenta mereu situatia aceasta a tinut dupa varsta de 4 ani. Nu facea histericale, nu se tavalea pe jos doar ca toate lucrurile le vroia dupa propria dorinta. Dupa varsta de 4 ani lucrurile s-au mai schimbat pot sa comunic cu el bine, acasa se joaca foarte mult, joaca lui preferata sunt jocurile lego, este in stare ca ore intregi sa construiasca fel de fel de lucruri dupa imaginatia lui. Cand suntem in aer liber ii place foarte mult sa se catere, sa mearga cu bicicleta, mai joaca footbal. De la patru ani a inceput sa-l interezese cifrele, literele si la scoala la sfarsit invatatoarea a facut niste evaluari ca la cei de clasa zero si a obtinut un punctaj bun. profesoare de educatie fizica ni sa plans ca face totul pe dos ce zice ea. Intrebarea mea ar fi ca de ce face uneori totul pe dos si de ce nu se tine de reguli si asta doar in alte medii decat acasa, oare ar avea deficit de atentie? Acasa noi de descurcam cu el cand mergem undeva se comporta normal nu este agresiv, noi calatorim mult si in timpul calatoriile are rabdare in masina, avion se adapteaza conditiilor doar ca la scoala opune rezistenta prin faptul ca uneori face lucrurile pe dos, Invatatoarea ne zice ca uneori asa de linistit sta si creaza(face carticele mici) deci de la o extrema la alta zice ea.
    Multumesc!

    Răspunde

    • Buna ziua!
      Daca am inteles eu bine, aveți o viață de familie destul de complexă, iar ca lucrurile să fie în ordine fiecare știe unde îi este locul și ce are de făcut:-) Băiatul este în regulă, nu are nici un deficit, are doar nevoie să defuleze, singur loc unde nu se simte total constrâns este la școală câând obosește. Pe scurt, are nevoie de mai multă libertate și de o modalitate proprie de exprimare…poate un sport care să îi placă, poate ceva artistic sau poate pur și simplu are nevoie să se joace. Opoziția pe care o manifestă este modul lui de ași exprima autoritatea și nu este un lucru rău…Depinde ce vă doriți mai mult, un copil extrem de disciplinat care va respecta regulile și autoritatea sau un copil liber?
      Cu bine!

      Răspunde

  3. Posted by adina on 9 iunie 2016 at 10:33 PM

    Buna seara!Am un baietel de 2 ani.Pana la 1 an si 5 luni a mancat de toate dar treptat a inceput sa refuze alimentele ,mancarea noua in general.Acum la 2 ani are zile cand mananca cirese sau capsuni de exemplu dar sunt zile cand le vede incepe sa planga si sa zica NUnu.Cand vede ceva nou si incerc sa ai dau sa manance la fel procedeaza incepe sa fuga si sa zica ca nu vrea.El este vioi a inceput sa zica destul de multe cuvinte ,nu le spune corect dar asociaza cu ce spune nu e leaga inca.Stie cum ai chiama pe toti cei care stau in casa.Stie cum i-l chiama (isi zice numele( doar daca se vede in oglinda dar daca i=l ntrebi zice NuNU.Se joaca adecvat cu jucariile.Stie toate partile corpului,sa le arate si cateva sa spuna cum se numesc.Are momente cand se uita la mine parca nu ar fi prezent .Raspunde la nume.Este vesel,iubaret si energic.Am vazut pt internet ca ,copiii care au autism au asa probleme cu mancarea.Nu inteleg cum de acu jumatate de an manca orice si acum are asa de putine feluri de mancare pe care le prefera.Va rog mult sa imi ziceti trebuie sa ma duc la un psecialist>?Multumesc din suflet/.

    Răspunde

    • Buna seara!
      In principiu nu pare sa fie susceptibil de ceva. Este posibil sa i se formeze diferentele de gust si sa inceapa sa ii placa doar anumte lucruri.
      Dvs. mancati impreuna cu copilul? La varsta asta mananca aproape orice, servitul mesei cu parintii este atat pentru încurajarea acestuia, este un act de socializare si mai ales un model pentru copil, despre cum se sta la masa, cum se folosesc tacâmurile etc…
      Cu bine!

      Răspunde

      • Posted by adina on 13 iunie 2016 at 12:29 AM

        Va multumesc frumos pt .raspuns.Sunt zile cand sta cu noi la masa dar sunt si zile cand mananca in scaunelu lui.Eu tot sper sa fie din cauza maselutelor.O seara buna!

        Răspunde

  4. Posted by andra on 4 mai 2016 at 2:25 PM

    Buna ziua. Am si eu o problema mai deosebita, poate reusiti sa ma luminati ca eu am ajuns la capatul puterilor azi. Am un baietel de 3,6 ani. Este un baietel perfect normal. Are un fratior de 1,6 ani cu care se intelege relativ bine. Cand se iubesc cand se urasc. De pe la vreo 2 ani (nu tot timpul) cand si cand il apuca niste crize destul de urate, si nu stim de la ce De obicei cand nu ii convine ceva incepe si tipa(nu loveste,, nu zgarie, etc) DAR cand incerc sa il potolesc incerc sa il scot din locul si starea in care e, cateodata ii ofer apa. Imi spune ca nu vrea, dupa aia se razgandeste si o vrea, cand ii dau cana, nu mai vrea si plange si tipa intr-una. Daca ii zic sa se ridice nu vrea, dupa aia vrea, dar nu poate singur, ii dau mana sa il ajut nu mai vrea, vrea singur, il las singur iar nu poate singur si tot asa cu orice obiect sau actiune. Dupa ce trece(poate sa dureze 15 min sau o ora), cand ii zic ca a fost obraznic el zice ca nu, cand ii spun ca nu ma asculta ele zice ba da. Si DA, NU , BA DA, BA NU astea ma omoara. Si orice rapsuns cand il intreb ceva e :pentru ca da sau pentru ca nu . Sper ca intelegeti ce am scris aici si poate imi dati un sfat ca nu stiu ce sa fac cu el cand e asa. Si la gradinita face la fel(nu foarte des) si atunci ma suna educatoarea sa ma duc sa il iau ca nu se poate ocupa de ceilalti copii. Si la urma am observat ca cel mai des se intampla dimineata cand ne pregatim de gradinita si la gardinita cand merg la masa de la 12 inainte de somnul de la pranz.

    Răspunde

    • Buna seara!
      Dacă nu ați întreprins încă nimic înseamnă că răspunsul meu nu este tardiv:)
      Nu pare a fi o problemă psihologică ci mai degrabă de natură neurologică, să sperăm că nu este vorba de nimic, dar ca să fiți sigură mergeți la un neurolog și povestiți-i ce mi-ați spus și mie…pare o neputință legată de manipularea obiectelor.
      După ce mergeți vă rog să îmi spuneți și mie părerea neurologului.
      Cu bine!

      Răspunde

  5. Posted by mihaela on 17 aprilie 2016 at 2:14 PM

    Buna ziua am un băiețel de 9 ani el de când lam nascut a fost foarte agitat nu prea dormea era violent cu copii cu noi am zis ca lam alintat prea mult .acum ma îngrijorează pt ca este deja mare si tot ce spun în minutul următor face acelasi lucru daca il cert pune o privire ca si cum in momentul ăla ar da in mine la scoala nu este atent el este foarte destept dar nu se poate concentra .mam gandit ca poate isi revine cu vb frumoase dar degeaba fie ca tip fie ca vb frumos este acelasi lucru ce pot sa fac ce unde ar trebui sa merg .

    Răspunde

  6. Posted by mada on 1 aprilie 2016 at 1:21 PM

    Buna ziua.
    Avem un baietel de 4 ani si patru luni care are un comportament ce ma ingrijoreaza.Tipa foarte rau cand se enerveaza, ne bate, ne musca, ne scuipa, uneori il apuca din senin,sau cand se joaca si nu castiga el sau nu se face ce zice in momentul jocului sau in general, de cele mai multe ori pt ca nu-i dam ce vrea sau nu facem ceva cum vrea el. Mentionez ca ii place sa fie mereu primul in tot ceea ce face, si nu concepe sa piarda. Am, incercat bineinteles toate variantele, nu merge nimic. Dar nu mai stiu cum sa-l potolesc, sau il linistesc dupa o groza de rugaminti. Fac precizarea ca si noaptea, daca se trezeste din diverse motive (este ud si vreau sa-l schimb, sau vreau sa-l acopar cu paturica lui, etc) uneori este violent. Ne loveste cu picioarele si ne spune sa plecam din camera. Nu vrea apa, nu vrea lapte, nu vrea desene, nu vrea nimic. Vrea doar sa plecam din camera. Criza poate sa-l tina 5 minute sau 30 minute.Precizez ca nu face mereu aceste scena. Cateodata cand vine de la gradinita tipa ca nu vrea sa se spele pe maini, sa manance, dar dupa mai multe rugaminti cedeaza.Ii place sa fie mereu rugat si cand face cate ceva bine sa fie recompensat. Lui ii place sa fie mereu intr-o competitie:cine ajunge primul,cine face primul si tot asa.
    Asa cum spuneam, cand are o criza noi plecam din camera, asa cum vrea el. Insa revenim pentru a-l supraveghea sau pentru a incerca sa-l convingem sa nu mai fie suparat. El ne goneste iarasi. Insa dupa ce plecam el incepe sa planga. Daca revenim in camera lui el plange si tipa mai tare. Noi incercam sa-l impacam cumva (luandu-l in brate, dandu-i drumul la desene, sau oferindu-i alte variante) pentru ca ne sperie starea lui . De exemplu, incerc sa evit cat mai des aceste crize. Daca ii dau cate o palma la fund sau il cert face mai urat si ma loveste si el. Am incercat sa il pedepsesc in camera la el dar tranteste, arunca tot ce prinde prin camera si este egal cu zero. Pe langa asta mai are si o energie foarte mare. Nu sta locului nici o clipa vrea sa alerge mereu. La gradinita e groaznic:nu participa la activitati, nu asculta si alearga in continuu.Imi spune mereu educatoarea ca este foarte obraznic si nu asculta, mentionez ca nu este singurul , Daca ii captezi atentia el vrea sa termine primul dar nu conteaza daca face bine sau rau. Nu vrea sa invete poezii cantece, macar sa stea pe un scaun linistit .Mereu este in continuua miscare. Este agitat mereu.Poate sa alerge si 2 ore in continuu. Se catara mereu. Cateodata e de groaza. Lucru care este deranjat. Este intr-o continuua miscare. II place sa fie in centrul atentie, si prinde foarte repede ce ii arati, cu tot ca nu este atent.Se plictiseste foarte repede si mereu vrea ceva nou.Multumesc!

    Răspunde

    • Buna ziua!
      Daca lucrurile stau chiar așa, trebuie sa îl vadă un psiholog și să intre într-un program. Din descriere par note de adhd, dar până nu vă confirmă cineva de specialitate nu putem fi siguri.
      Cu bine și scrieți-mi după ce mergeți cu el.

      Răspunde

      • Posted by mada on 19 aprilie 2016 at 10:39 AM

        Buna ziua.
        Revin din nou cu un raspunsa la dumneavoastra.
        Am fost cu baiatul la psiholog si in urma discutiei nu are adhd ci este hiperkinetic, este foarte alintat si foarte incapatanat.
        M-a sfatuit sa faca din nou grupa mijlocie si cat mai multe reguli si cat mai multe activitati.
        Urmeaza sa ma duc din nou la un control peste 2 luni.
        Va multumesc!

        Răspunde

  7. Posted by Flavia Madalina on 20 martie 2016 at 8:29 AM

    Buna ziua !
    Am si eu un băietel in varsta de 2 anişori (abia impliniti) care uneori ne da mare bătaie de cap. Nici nu stiu cum sa incep. Este foarte, foarte energic, exagerat chiar, uneori nervos, nu vorbeste decat maxim 10 cuvinte (mama, tata, papa, bye bye, tit tit, nino nino cand vede masini cu sirene si altele nesimnificative) imita vreo 12 animale (le-a invatat de la desene si cu ajutorul cărtilor si al meu). Acasa ne-am invatat cu el asa, incercam sa ne ocupam cat mai mult de el, are zeci de jucării cu care se joaca si apoi le aruncă, ne trage de mana cand doreste sa-l ajutăm cu ceva, incerc sa-l implic în treburile casei (sa ma ajute sa băgam hainele in masina de spălat, sa mi le dea sa le întind, sa-mi dea detergentul lichid pt ca masina trebuie sa pape, ii dau cate o cârpă sa steargă praful, sa strângem impreuna jucăriile, etc etc, le face toate dar se plictiseste dupa 2 min.
    El merge la cresa si mereu le intreb pe educatoare cum e, daca face rele, fiindca acasa numai rele face .. ele spun ca e ok, se joaca singur dar când e si prietenul lui (cel mai rau din clasa) atunci si el copiază si face numai rautati. Nu stiu de unde a invatat sa bată si sa scuipe, i-am explicat de zeci de ori ca nu e voie dar continua.. Noi am incercat sa facem toate cele cu el si sa alegem toate modalitatile de educare, cand a fost exagerat rau am apelat si la bataita la fundic.. problema noastra e ca nu putem merge nicăieri cu el, nu are stare, vrea sa faca doar ce vrea si daca nu se accepta plânge si se tranteste pe jos si scuipă, stiu, veti zice ca acesta e un comportament de copil răsfătat (asa ne zic toate persoanele care-l vad) .. prietenii nostri cred ca noi nu stim sa-l educam, ca trebuie mereu certat si bătut.. Dar sincer, am obosit sa-l cert.. Am apelat la educatia „fină” .. Adică orice rele face sa-i vorbesc calm, sa-i explic, dar nu prea functioneaza. Are o verisoara putin mai mica,se bucura cand o vede, se joaca frumos amândoi, dupa care o ia la bătaie.. mi-e atat de rusine de cei din jur, nu vor sa inteleaga ca am incercat orice fel de educatie cu copilul nostru care nu vrea să priceapa nimic, am fost si buni cu el, l-am recompensat, am fost si rai, l-am certat, l-am criticat, l-am si lăudat, a primit si bataita si mici pedepse, dar cu nimic nu functioneaza.. face doar ce vrea el oriunde si cu oricine.
    Mentionez ca e un copil foarte fericit, zilnic rade si se distrează, e bucuria noastră..
    Are cateva mari frici : de un caine care se apropie (se lipeste de mine si zice Nu Nu Nu), de o motocicleta electrica ce a primit-o, de aparatul de ras (il putem tunde doar cu foarfeca) ..
    Afectiune primeste dar 90% din cazuri nu vrea să accepte sa-l iubim si sa-l pupam..
    Nu stiu daca ati inteles ceva din postarea mea .. va veti întreba oare doamna suspectează copilul de adhd sau autism, v-as ruga sa ma ajutati, la cine sa apelez fiindcă m-am saturat de criticile persoanelor din jur…

    Răspunde

    • Buna ziua!
      Va rog sa imi spuneti daca este la cresa de stat sau privata si de asemenea sa imi dati mai multe detalii despre cum se comporta in anumite situatii de ex. când nu v-a vazut cateva ore, daca are gesturi afectuoase pornind de la el, daca va imbratiseaza. Cum se comporta când aude muzica? ii place sa asculte cantece pentru copii si sa danseze?
      Mananca singur? ce anume? Face la olita?
      Ma pun pe gânduri accesele de agresivitate. Oricum, cred ca ar fi bine sa il vada si un psiholog.
      Cu bine!

      Răspunde

      • Posted by Flavia Madalina on 23 martie 2016 at 12:02 AM

        Buna din nou. Multumesc de raspuns. Am sa va raspund la fiecare intrebare.
        In primul rand, n-am precizat că locuim in Belgia.
        De cand v-am scris si pana acum copilul a luat alta întorsătura, e mai cuminte si parca da semne ca intelege si e mai ascultător (speram sa si tina) .
        Il ducem la cresa de stat. Dimineata cand ajunge la cresa uneori se bucura, alteori nu prea, uneori abia asteapta sa-l dezbracam sa fuga la copii alteori plange rau cand plecam eu sau tati lui.
        Cand mergem sa-l luam (eu sau sotul) zice mamaaa sau tataaa si fuge pana la noi si se cere in brate si incepe sa vorbeasca chineza lui zâmbind. Are si momente afectuoase, cand ii e putin somnic zice mamaa si cere suzeta si pune capul pe mine si uneori ma mângâie si ma pupă, dar sa nu cer in plus ca nu obtin:)
        E fericit cand aude muzica, ii place si chiar fredonează cateva cântecele (fara cuvinte gen : i a i a oo:) e cel mai dansator de la cresa ni s-a spus.
        Da mananca singurel insa atat timp cat doreste, daca nu ma uit la el incepe sa se joace cu mâncarea. Cand se uita la desene mai reusesc sa-i bag si eu in gurita. Ii plac ff mult desenele mai ales cele cu „nino”.. adica desenele cu masini si daca aude sirenele de politie, salvare sau pompieri cu atat mai bine, e cel mai fericit.. nu stiu cu ce-l încântă sunetele alea care noua ne dau dureri de cap.
        Nu face la olita, nu vrea, se pune pe ea sau pe wc (ca am cumparat capacel special de copii) si sta si se joaca cu ce gaseste. Stie sa zică „caca” dar doar dupa ce face. Asteptam concediul fiindcă directoarea gradinitei (unde va merge din septembrie) ne-a sfătuit sa-l lasam 15 zile fara pampers ziua si se va obisnui singur sa ceara la olita.
        Sa stiti ca am citit ca alimentele bogate in omega 3 si omega 6 sunt foarte benefice pt sistemul nervos. O sa incerc sa-i bag in papica. E pretentios, nu prea vrea orice.
        Agresiv devine doar cand ii ia cineva jucăriile care si le doreste . Inainte era si cu mine, ma palmuia des, dar ma prefac ca plang si ii arat ca sufăr si atunci intelege ca nu e bine.
        Pentru mine e un copil absolut normal doar ca putin cam prea energic.
        De dormit doarme bine, doar ca mi se scoala o data pe noapte pt laptic. Sau doarme toata noaptea daca se culca mai tarziu.
        Ii place sa ascundă suzeta si sa întrebe : unde-i ? Apoi mi-o arata si zice : uiteee:) .Scuzati ca am scris toate ca o harababură dar am scris cum mi-am amintit.

        Răspunde

        • Buna!
          Haideti sa o luam in ordine.
          Este posibil sa fi trecut printr-o perioada atipica si sa se manifestat mai agresiv, de obicei astfel de stari mai apar la copii când intervine o schimbare majora, mama incepe serviciul, incepe cresa sau gradinita, se schimba ceva legat de spatiu locativ, o mutare, schimbarea locuintei etc. sau apar persoane noi in viata lor, bona, bunica etc. Ramane sa imi spuneti dvs. daca este vorba de ceva de genul acesta.
          Faptul ca are manifestari de afectivitate este linistitor, asta inseamna ca nu ascunde alte probleme.
          In ce prveste alimentatia, personal consider ca la 2 ani, un copil poate manca asemenator cu un adult, ca si compozitie. Este parerea mea. Cred ca este important modul cum se face alimentatia, cum se face prezentarea. Chiar daca e copil e bine sa i se prezinte alimentele intr-un mod cat mai atractiv, aranjate frumos, colorate, pe farfurii vesele (stiti si dvs.!), sa fie servit la masa si nu prin casa. E de preferat sa fie alimentat odata cu ceilalti membrii ai familiei si incurajat sa se foloseasca de manutele lui ca sa manance si evident felicitat, aplaudat pentru fiecare mica reusita.
          Sistemul educativ din tara noastra este diferit, la noi accentul cade pe adult si pe capacitatea lui de a orienta copilul, adica COPILUL ESTE PUS PE OLITA, nu se asteapta sa isi doreasca sa faca asta din proprie initiativa. Sa nu uitam ca sistemul psihic al copilului este in formare asa ca el nu are gandire analitica sau cauzala. Cred ca procedura asta, ”te las sa faci pe tine pana vrei la olita” s-ar putea sa nu dea rezultate sau, chiar imi mai mult, imi pare ca o pedeapsa, unde este implicarea parintelui? Din punctul meu de vedere, copilul este pus la olita din momentul in care isi poate tine bine trunchiul si capul, isi poate coordona miscarile, adica de la 6-7 luni. Dar, este parerea mea, sunt adepta educatiei clasice…:-)
          Cu bine!

          Răspunde

          • Posted by Flavia Madalina on 24 martie 2016 at 7:22 AM

            Ok . Multumesc din nou. Sa vedem ..
            La capitolul „schimbare in viata micutului” nu a existat. Nu ne-am mutat, nu a cunoscut persoane noi in ultimele 6 luni, nu l-am lăsat cu străini iar la cresa merge de la 18 luni. Cred ca doar venirea iernii l-a enervat, deoarece am fost mai mult in locuri închise si mai rar fiindca vremea de aici e mai mereu ploioasă.
            Cu mâncarea a inceput sa faca maaari mofturi ! Nu mai vrea sa mănânce mâncare gatita nici cu noi la masa, nici prin casa sau la tv . Mereu manca ce mâncăm si noi, daca pt noi nu am gătit el sigur are un pireuas cu carnita sau altceva, dar acum nu mai vrea. Am intrebat daca la cresa mănâncă bine si ele zic ca da (se vede in pampers ca e adevarat) .
            Am zis ca poate s-a invatat cu mâncarea lor si a noastra nu-i mai place si le-am cerut lor impresii si idei cu ce sa-i gătesc si am facut exact la fel dar el zice NU din start fara sa guste. Nu stiu unde am gresit.
            Oricum la masa cu noi nu sta mai mult de 5 minute. N-are stare . Si daca-l certam, incepe sa sufle nasul nervos si sa tina capul în pamant. Bun, sperăm să fie doar o perioadă ca inainte era mancacios.
            Cat despre olita.. hmm.. vechea poveste..
            Din ceea ce-mi ziceti dvs pot spune ca sunt total ne-de acord cu asta. Adică să pun copilul pe olita la 6-7 luni mi se pare exagerat . Metoda aceasta e pt persoanele care au timp si care n-au bani de pampersi.
            Copilul incepe sa fie pregatit abia dupa 18 luni.
            Si poate ceea ce nu stiti, e ca străinătatea e de 100 ori mai dura ca viata in Romania. Adică bine, bani mai multi, iti permiti masina si altele la care inainte nici nu visai dar timpul nostru liber e ultra pretios aici.
            Concediul de maternitate aici e doar de 4 luni (daca ceri inainte sa nasti se scade din el) . Deci eu am întrerupt munca la aproape 8 luni de sarcina si dupa nastere am mai avut 2 luni jumatate. Mai exista un mic concediu pt cele care alapteaza dar eu n-am avut norocul.
            Singurul meu noroc e ca soacra mea a fost in concediu de boală cam un an de zile si a reusit sa stea cu copilul cat timp munceam noi. Vara venea mama mea deoarece era in vacanta scolară fiind învatatoare.
            In fine.. povestea strainatatii suna in felul urmator : niciodata n-ai timp de tine, nici de copil decat seara si in weekend.. e dur sa vezi cum trece viata asa pe langa tine si sincer nici nu ma mai mir de ce copilul meu e asa cum e. Cand a inceput sa vorbeasca l-am dus intr-un loc străin, adica la cresa, unde doar franceza aude toate ziua, e debusolat total.. zice vreo 3 cuvinte si pe franceza si vreo 10 pe romana.. sper sa mai crească si sa intelegem mai bine viata si noi, si el.

          • Buna seara!
            In primul rând vă mulțumesc pentru sinceritatea cu care mi-ați împărtășit din gândurile și problemele dvs….
            La nivel intuitiv cred ca ați răspuns în cea mai mare parte la întrebările care vă frământă despre copil. Ce să spun? Ca să lămurim poveste cu olița și să nu credeți că este o opțiune legată de bani, v-am dat acel repar legat de vârsta de 7 luni pentru ca atunci se formează/fixează reflexele legate de defecație…este bine și pentru el și pentru părinți să facă la olița de foarte mic. Din punct de vedere psihologic este prima lui realizare, se formează și crește încrederea în sine…dar nu cred că au rost aceste explicații după ce mi-ați spus cum stau lucrurile de fapt.
            Ca să vă spun sincer situația, comportamentul lui este o reflexie a vieții care se desfășoară în jurul lui, cu plusuri și minusuri.
            Copii cer timp, educația cere timp. Nu vreau să vă supăr, sunt convinsă că în condițiile date faceți tot ce vă stă în putință.
            Educația copilului începe din momentul în care s-a născut, o stare materială bună nu înseamnă obligatoriu și o educație bună.
            Încercați în limita timpului disponibil să vă ocupați cât mai mult de copil, citiți despre stadiile de dezvoltare, despre modalități de stimulare intelectuală, despre jocuri, spuneți-i povești, cântați și dansați cu el (o să vă facă bine și dvs. și nu neapărat cântece pt copii ci și ce vă place :))
            Acești ani sunt foarte importanți pentru dezvoltarea lui ulterioară, un start bun înseamnă de multe ori o cursă bună!
            Cu bine!

  8. Posted by oxana on 26 februarie 2016 at 12:15 PM

    buna ziua .am si eu o Intrebare , am un baietel de 2 ani si 10 luni si de vrio citeva zile a inceput sa ii tremure ba o minuta ba un piciorus . iar cite o data tremura ca dupa ce face pipi . spunetimi va rag care o fi cauzele . sa va zic ca a devenit cam nervos si agitat in ultimul timp ,

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

WordPress.com Logo

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

Comentezi folosind contul tău Twitter. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

Comentezi folosind contul tău Facebook. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

Comentezi folosind contul tău Google+. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 1,261 de alți urmăritori

%d blogeri au apreciat asta: